Un produs Blogger.

sâmbătă, februarie 22, 2025

Ursii suveranisti din Groenlanda

3 comments

3 comentarii:

yar 99 soim spunea...

Europa asistă, neputincioasă și ușor vexată, la un spectacol de politică globală în care nu joacă nici măcar un rol secundar, ci, cel mult, figurație. Generalul Kellogg, trimisul special al lui Donald Trump, a aruncat mănușa cu o sinceritate brutală: negocierile pentru pacea în Ucraina se fac între marile puteri, iar europenii sunt bineveniți să comenteze… de pe margine. Motivul? Prea multe voci la masă și prea puțină capacitate reală de a acționa. Într-o aluzie usturătoare la eșecurile acordurilor de la Minsk, generalul a punctat că diplomația europeană a excelat în vorbe, dar a șchiopătat grav la capitolul fapte.
Mesajul către liderii europeni a fost cât se poate de clar, în stilul frust american: „Mai puține văicăreli că nu sunteți la masă și mai multe propuneri concrete. Și, dacă se poate, mai mulți bani pentru apărare. Războiul nu se câștigă cu rezoluții și hashtag-uri, ci cu tancuri și muniție.” O lecție de realism politic predată direct, fără perdea, cu un sarcasm fin de manual.
În această horă geopolitică, România, eternul „aliat de bază pe flancul estic” și maestră în diplomația lamentației, a încercat să-și facă auzită vocea la München. Ministrul de externe a livrat oficialului american o listă de „preocupări și priorități” — două dintre cele mai uzate cuvinte din dicționarul diplomației românești. Însă, în stilul consacrat al politicii noastre externe, a lipsit esențialul: soluții clare, inițiative îndrăznețe sau vreo propunere care să-i scoată pe americani din starea de politețe reținută.
Generalul Kellogg, probabil cu un zâmbet abia mascat, a promis că se va întâlni și săptămâna viitoare cu reprezentanții României, Poloniei și țărilor baltice. Însă, să fim sinceri: la aceste discuții, România va juca, cel mai probabil, același rol de „ascultător angajat” care, la final, mulțumește frumos pentru „oportunitatea de a-și exprima punctul de vedere”.

yar 99 soim spunea...

Între timp, în stilul său obișnuit, președintele francez Emmanuel Macron încearcă să salveze onoarea Europei convocând o reuniune la Paris. Probabil se va discuta mult, se vor emite comunicate pompoase, iar la final, europenii se vor întoarce fiecare acasă cu aceeași frustrare: deciziile importante se iau fără ei.
Pentru România, tabloul este de-a dreptul amar. Am rămas campioni la declarații despre „rolul strategic” și „importanța flancului estic”, dar când vine vorba de greutate reală în decizii, suntem tratați ca o anexă decorativă. Clasa noastră politică, inaptă să înțeleagă și să joace miza mare a politicii internaționale, pare blocată în reflexul servil al „loialității” sterile, fără inițiativă și fără curaj strategic.
Ironia amară? În timp ce ni se reamintește că puterea înseamnă fapte, bani și strategie, liderii noștri vor continua, probabil, să-și laude „eforturile diplomatice” la talk-show-uri, convinși că, dacă tot nu suntem la masa deciziilor, măcar în studiourile TV să avem un loc în primul rând.
În concluzie, Kellogg ne-a arătat oglinda: lumea se împarte între cei care decid și cei care comentează. Iar România, cu întregul său cor de politicieni incompetenți și oportuniști, continuă să facă exact ce știe mai bine: să comenteze, să se plângă și să spere că va fi observată de „titularii jocului”.

Andrei spunea...

Peste 1000 de conturi false doar pe Facebook care promovează CG.

https://lm.facebook.com/l.php?u=https%3A%2F%2Fdocs.google.com%2Fspreadsheets%2Fd%2F1wol4uXXT4JJww8eZfG_P6_wrtZSp0T5qnTG0lY0lMHs%2Fhtmlview%3Ffbclid%3DIwZXh0bgNhZW0CMTEAAR1ETvpeSjpLaqxorYmRz6sNKiasm8IB63UNje94RXTH_90u2gnDjX-3ang_aem_s-CJ0j-wzhHMBK-Fy7998A%23gid%3D1029319693&h=AT0WvkqPnyJhJriw1k4DohZ9CbEHZ-P8cqm9WKRkntf10R4qAKwlF9FhmMeEP7BT56g2rkcD27shW5vsXnq_RyK5_r8CWaqUZWLj7l___wcvGHXKH0uoujgEp6sl3YR0XBVz