Un produs Blogger.

sâmbătă, august 03, 2024

Mugur de fluier, Nicu Covaci a plecat definitiv.

10 comments
Mugur de fluier
Compusă în 1973-74 de Nicolae Covaci, pe versuri de Victor Cârcu. A aparut pe albumul omonim (1974; reeditat în 1999), fiind înregistrată în componenţa N. Covaci – solist vocal, double-six, J. Kappl – chitară bas, voce, blockflote, M. Baniciu – voce, C. Petrescu – baterie, V. Sepi – percuţie, G. Reininger – clopote, 


 Interviu cu Nicu Covaci despre plete:  preluat din adevărul.ro

Să revenim la tânărul Covaci. Când v-aţi tuns ultima oară? Adică să vă daţi coada jos…

Mai tai din ea, din când în când, dar coada o am de la începuturile Phoenix. Am avut şi noroc că muzica noastră se preta la multe producţii cinematografice şi am fost destul de isteţi, pe vremea studenţiei, să cerem de la reprezentanţii industriei filmului nişte legitimaţii prin care să se ateste că suntem cascadori. Astfel, de câte ori ne oprea miliţia, arătam aceste documente…

Vă opreau des pe stradă?

Ooo… Se întâmpla des, însă, datorită meseriei, pentru care aveam patalama, eram liberi să purtăm barbă şi plete mari… Necazuri mai mari, legat de acest aspect, am avut la finalul Institutului de Arte Plastice. După ce că arătam cum arătam, ca un haiduc venit din codru, am şi refuzat să devin membru de partid, aşa că boşii de la Institut mi-au interzis să mă prezint la examenul de diplomă. Am fost respins de două ori. La al doilea refuz, am plecat, plin de nervi, de la facultate şi m-am dus glonţ la Comitetul Judeţean de partid, decis să fac scandal. Am intrat acolo destul de nervos şi am luat-o la fugă pe scări…

Ce intenţionaţi să faceţi?

Nu ştiu. Eram complet nebun, simţeam nevoia să sparg ceva, să fac scandal. Miliţienii alergau după mine pe coridoare şi, la un moment dat, văd o uşă deschisă pe la etaj şi dau buzna acolo… Înăuntru era un tip mititel de statură, cu ochelari pe nas, şi cu un vraf de cărţi în braţe. „Ce-i? Ce-i?“, a întrebat el. Eu am început să urlu: „Vreau să mă lăsaţi să-mi dau examenul, ce-aveţi cu mine?“. Eu arătam ca un nebun scăpat de la psihiatrie, dar omul, foarte calm, mă întreabă: „Dar dumneavoastră nu sunteţi de la Phoenix?“. „Ba da!“, urlu eu. În timpul ăsta, miliţienii intră în birou, însă omul cu ochelari îi invită să iasă afară. Pune mâna pe un telefon, sună la facultate şi le solicită să mă accepte să-mi dau examenul…
 
Cine era? Vreun ştab de la PC?

Era Ion Iliescu.

Aţi dat examenul?

L-am şi luat.

V-aţi mai întâlnit apoi cu Ion Iliescu?

O dată, prin anii ’90.

10 comentarii:

John1 spunea...

Superb. Ce amintiri...! Fiecare dintre noi are atatea amintiri foarte interesante si care se vor uita dupa noi. A fost o legenda si cantecele lui ne vor aminti de el, noua, fiindca urmasii nostri nu stiu daca vor sti cine a fost. Multumesc pentru cantec. E trist, dar foarte inteligenta prezentarea cantecului.

Viorel spunea...

În urma lui Nicu Covaci rămân cântece / melodii de valoare. În urma Gl. politician ce rămâne ? Ură și dezbinare. Reproșuri și nedreptăți. Dar pe oltean îl doreare-n sfârlă.

Relu spunea...

Si cand te gandesti ca aia de la uniunea compozitorilor i-au facut numai mizerii dupa '89...oare alde Salam&co au dat si ei examen sa le ateste calitatea de compozitor?

Claudiu Marin spunea...

@Relu
Nicu Covaci a fost un nonconformist, chiar un razvratit.
Nu s-a ingrijit sa redobandeasca, desi era un bun roman, cetatenia romana.

Outlander spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Cornelius Flavius Ifrim spunea...

Am scris si pe fb ca persecutiile politice si marginalizarea sa au fost mult mai nocive decat cancerul! Dumnezeu sa-l ierte si sa-l binecuvanteze in imparatia artistilor, cei care au scos Romania din intuneric la lumina si pe romani din inapoierea artistica!

Cornelius Flavius Ifrim spunea...

Prin anul 1973, daca nu ma insel, tata mi-a facut pofta de a-i asculta pe Phoenixi din discul, ,,Mugur de fluier,'' cumparandu-mi in rate un pick-up, cat si acest disc, greu obtinut cu relatii la acea vreme! Eram uluit, fascinat si incantat la culme sa-i ascult, si de la ei m-am apropiat expansiv de muzica externa, pop, country, balades, rock, etc, caci mai mult eram atras de muzica jazz, fiind si o emisiune nocturna in acele timpuri, pe care o ascultam cu mare interes, toti prietenii gasindu-ma un ciudat ca aveam atractie fata de acest gen, ca si pentru opera si opereta. Ador, cu mari emotii, si acum acele vremuri superbe, incomparabile cu cele triste si urate de acum! Habar nu au multi cat este de frumoasa viata in saracie, nefiind complicata, plina de obligatii si obositoare, ca a celor bogati, tristi si obositi, dar fara virtutii!

Cornelius Flavius Ifrim spunea...

A cerut sa fie incinerat si cenusa imprastiata in apele oceanice ale Spaniei, locurile unde si-a trait cel mai mult viata de apatrid, singuratic si fara urmasi, ca a unui hommeles, dar cu borurile largi ale unei palarii, numita casa, unde isi gasea refugiul de trubadur razvratit pe toate si orice... Drum lin catre stele, stea ratacitoare din Univers!

VALYCA2010 spunea...

Mare artist,păcat,ascultam frecvent melodiile sale!D-zeu să-l ierte!

Relu spunea...

Pentru a recunoaste meritele unui om nu ai nevoie sa fie cetatean. Cred ca radiourile platesc drepturi de autor cantaretilor straini difuzati fara sa fie catateni.