Intregul material poate fi studiat AICI
De reținut din materialul publicat de magistratul asistent, chiar pe site-ul CCR, evoluția deciziilor CCR în privința competențelor Guvernului de a emite ordonanțe de urgență!
5. Ordonanţa de urgenţă nu poate contracara o lege adoptată de
către Parlament
"Problema care s-a ridicat în jurisprudenţa recentă a CurţiiConstituţionale a fost aceea de a cunoaşte în ce măsură Guvernul, prin emiterea unei ordonanţe de urgenţă, poate lipsi de efecte juridice o lege adoptată de către Parlament.
Iniţial, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale nu s-a ridicat o asemenea chestiune. Curtea, în mai mult rânduri a stabilit constituţionalitatea unor ordonanţe de urgenţă care prorogau intrarea în vigoare a unor dispoziţii legale, suspendau aplicarea unor prevederi legale sau abrogau, modificau sau completau legi adoptate de către Parlament.......
Odată cu Decizia nr. 1221 din 12 noiembrie 200826, Curtea Constituţională a adus în balanţă un nou element care limitează sfera de acţiune a Guvernului prin adoptarea ordonanţelor de urgenţă. Prin decizia menţionată, Curtea a statuat că „adoptarea de către Guvern a Ordonanţei de urgenţă nr. 136/2008 nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ adoptată de Parlament. Aşa fiind, în condiţiile în care legiuitorul primar a stabilit deja prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, condiţiile şi criteriile de acordare a acestor creşteri salariale, Guvernul, prin intervenţia sa ulterioară, intră în conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora «Parlamentuleste organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării»”. ......
Din cele patru decizii menţionate rezultă cu evidenţă că Guvernul, cu ocazia adoptării ordonanţelor de urgenţă, pe lângă respectarea condiţiilor prevăzute de art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, trebuie să ţină cont şi de dispoziţiile constituţionale ale art. 61 alin. (1). Guvernul, prin adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, nu poate în mod făţiş să se opună unei legi deja adoptate de Parlament. O atare limitare a legiuitorului delegat rezultă chiar din însăşi raţiunea existenţei delegării legislative.
Astfel, atribuţiile legislative delegate în favoarea Guvernului nu se pot constitui în piedici pentru punerea în aplicare a unui act de reglementare primară adoptat chiar de către puterea legiuitoare în exercitarea competenţei sale originare. Guvernul trebuie să acţioneze în sensul punerii în aplicare a legilor edictate de către Parlament, iar când consideră că nu există suficiente resurse financiare sau de orice natură pentru aplicarea legii adoptate, va uza de alte căi constituţionale prin care va putea modifica legea în cauză. Astfel, Guvernul va putea să îşi angajeze răspunderea în temeiul art. 114 din Constituţie sau va putea supune spre adoptare în faţa Parlamentului a unui proiect de lege în procedură de urgenţă. Rezultă, cu evidenţă, că, în nici un caz, Guvernul proprio motu nu poate altera sau contracara voinţa materializată a Parlamentului. Mai mult, se reţine că principiul separaţiei puterilor în stat presupune echilibru şi colaborare între acestea şi nu poziţii iremediabil antagonice, iar când totuşi se configurează o atare stare de criză, fiecare dintre puteri poate folosi în litera şi spiritul Constituţiei instrumentarul pus la dispoziţie de către aceasta.
A accepta punctul de vedere contrar, în sensul că Guvernul prin adoptarea ordonanţelor de urgenţă este legitimat din punct de vedere constituţional să contracareze măsurile legislative adoptate de Parlament, ar echivala cu transformarea competenţei excepţionale a Guvernului de a se substitui Parlamentului într-una generală."
.png)
