Vasile Dîncu, explicații despre demisia de la Ministerul Apărării
„Am luat (decizia) calm, că timp de vreo șase luni aproape, când eram prins de tot ce trebuia făcut pentru armată în condițiile unui război, când trebuia să fim în consonanță cu ce se întâmplă la NATO, să fim aproape în fiecare zi la Bruxelles sau în teatrele de operații, cu vizitele unor miniștri importanți la noi, primeam mereu pe surse invitația să-mi dau demisia. Eram întrebat dacă nu mă remaniază cumva partidul. În fiecare zi, repetitiv aproape, pe crawl la unele televiziuni era…
Era o presiune continuă de câteva luni legată de asta. L-am întrebat pe premier, mi-a spus că nu are vreo obiecție, pe președinteler partidului, același lucru, dar era o presiune.
Am interpretat-o, fiind în război, ca fiind o presiune asupra ministrului Apărării din partea războiului hibrid pe care Rusia îl duce și-l duce cu insistență și o influență destul de bună pe Flancul Estic cel puțin, unde a existat ocupație sovietică.
Aveam și inițiative legislative care mi-au fost oprite, erau amânate, legate de drepturile militarilor, chirii, solde de grad, diurne, erau rămase unele din 2009 neactualizate. Am văzut că mi se tot amânau.
Statutul cadrelor militare, negociat îndelung cu celelalte entități militare, se amâna.
Mi-am dat seama că e un blocaj și că dacă mai stau, nu pot nici să-mi fac treaba cum ar trebui și aș putea să prejudiciez mersul bun al Ministerului și atunci am, renunțat, că nu mi se pare normal să lucrez ca o bicicletă fără lanțuri”, a explicat Dîncu, pentru B1 TV.
.png)
