Dintre acestea un număr de 360 se afă în faza de raport, neavând termen de dezbatere.
Cu toate că sunt multe excepții ridicate, sarcina CCR a devenit ușoară după judecarea și respingerea a câtorva zeci, argumentele excepțiilor repetându-se.
Cele mai multe excepții au fost respinse prin Decizia nr. 583/2021 - 23 la număr.
Redau mai jos motivele din Decizia nr. 583/2021 prin care CCR a respins excepțiile ridicate, inclusiv pe cele mult vehiculate de câteva structuri asociative ale rezerviștilor, excepții potrivit cărora legile organice nu ar putea fi modificate prin ordonanțe de urgență.
Motivele din această decizie se vor repeta pentru respingerea excepțiilor în toate cele 360 de dosare rămase pentru judecare la CCR.
Întreaga decizie poate fi citită AICI --> Decizie nr. 583/2021
"Astfel, analizând criticile de neconstituționalitate extrinsecă formulate în raport cu prevederile art.1 alin.(4) şi ale art.73 alin.(1) lit.p) din Constituţie, Curtea a reţinut că Legea nr.223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.556 din 27 iulie 2015 și modificată prin dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate, a fost adoptată de Parlament cu respectarea prevederilor art.75 şi ale art.76 alin.(1) din Constituţie, respectiv ca lege organică. Dispozițiile art.115 alin.(5) teza a treia din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1)”, stabilesc însă, în mod neechivoc, că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în materii care fac obiectul legilor organice, astfel că susținerile autorilor excepției sunt lipsite de temei (Decizia nr.544 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1038 din 6 noiembrie 2020, paragraful 23).
• De asemenea, Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.59/2017 a fost adoptată cu respectarea prevederilor art.115 alin.(4) din Constituţie. În acest sens, a arătat că „în contextul în care o modificare legislativă de amploare, aşa cum este cea determinată de adoptarea unei noi legi-cadru de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, este susceptibilă să determine un impact bugetar semnificativ, ce reclamă adoptarea unor măsuri urgente menite să prevină apariţia unor consecinţe negative considerabile asupra bugetului de stat, aceasta poate fi privită ca o situaţie ce are caracter extraordinar, în sensul reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale” (Decizia nr.687 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.155 din 26 februarie 2020, paragraful 35).
• Răspunzând criticilor de neconstituționalitate intrinsecă privind încălcarea principiilor predictibilității și stabilității normei juridice, ce decurg din prevederile art.1 alin.(5) din Constituție, precum și susținerilor referitoare la existența unui drept câștigat și a unei speranțe legitime în ceea ce privește actualizarea pensiei, Curtea a reținut că art.47 alin.(2) din Constituţie, deşi consacră dreptul la pensie, nu oferă garanţii şi cu privire la algoritmul de creştere a cuantumului acesteia în viitor. Din contră, aşa cum s-a statuat prin Decizia nr.1140 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.31 din 15 ianuarie 2008, „valoarea punctului de pensie, limita maximă a cuantumului pensiei, condiţiile de recalculare şi de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca şi indexarea acestora, nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile” (Decizia nr.543 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.989 din 27 octombrie 2020, paragraful 28). Curtea a amintit că, astfel cum se precizează în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.59/2017, măsura eliminării actualizării anuale a pensiilor de serviciu în raport cu majorarea salariilor personalului aflat în activitate a fost instituită în vederea evitării unei grave atingeri aduse principiilor echităţii şi egalităţii de tratament între asiguraţii sistemului de pensii, dar şi pentru evitarea unor cheltuieli semnificative din bugetul de stat (Decizia nr.541 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1033 din 5 noiembrie 2020, paragraful 25).
• În jurisprudența sa, Curtea a precizat și că deschiderea dreptului la pensie este guvernată de principiul tempus regit actum, neputându-se considera că reglementările anterioare acestui moment, referitoare la condiţiile acordării dreptului la pensie, generează o aşteptare legitimă. Astfel, până la momentul pensionării, se pot succeda mai multe reglementări, care stabilesc condiţii de pensionare diferite, relevantă fiind însă doar cea aplicabilă la momentul acordării acestui drept (Decizia nr.810 din 5 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.172 din 2 martie 2020, paragraful 50).
• În ceea ce privește susținerile referitoare la caracterul pretins discriminatoriu al dispozițiilor art.VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.59/2017, Curtea a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, reținând că militarii, poliţiştii sau funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor nu au un statut constituţional şi legal similar magistraţilor, aceştia nebeneficiind de garanţiile de independenţă specifice magistraţilor (Decizia nr.687 din 31 octombrie 2019, precitată, paragraful 31).
• Cât priveşte critica referitoare la existenţa unui tratament diferit între beneficiarii pensiilor militare de stat şi pensionarii din sistemul public de pensii, supuşi reglementării Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.852 din 20 decembrie 2010, Curtea a reţinut, în esență, că cele două categorii de persoane comparate se află în situaţii obiectiv diferite, fapt relevat, de altfel, şi prin reglementarea separată, în acte normative distincte, a dreptului la pensie acordat militarilor şi a pensiilor din sistemul public. Curtea a arătat că, deşi după intrarea în vigoare a Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.441 din 30 iunie 2010, pensiile militarilor au devenit pensii în sistemul public şi au constituit ulterior obiectul de reglementare al Legii nr.263/2010, legiuitorul, adoptând Legea nr.223/2015, a înţeles să reinstituie un regim juridic diferit pentru militari şi să acorde beneficiul pensiei de serviciu, şi nu dreptul la pensie calculată în raport cu principiul contributivităţii. Prin urmare, existenţa unui mod diferit de calcul al pensiei, inclusiv sub aspectul actualizării cuantumului acesteia, nu este contrară principiului egalităţii în drepturi (Decizia nr.543 din 2 iulie 2020, precitată, paragraful 30).
• În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate au drept rezultat acordarea unui cuantum diferit al pensiei pentru persoane care au ocupat aceeaşi funcţie, dar au ieşit la pensie în perioade diferite, în temeiul unor acte normative distincte, Curtea, constatând că este neîntemeiată, a amintit jurisprudența sa în care a statuat că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. (Decizia nr.543 din 2 iulie 2020, precitată, paragraful 31).
• Pronunțându-se cu privire la constituționalitatea dispozițiilor de lege potrivit cărora pensia militară de stat netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei, Curtea a reținut că acestea sunt în acord cu dispoziţiile art.47 alin.(2) din Constituţie, potrivit cărora cetăţenii au dreptul la pensie şi la alte drepturi de asigurări sociale, în condiţiile legii. Astfel, legiuitorul este autorizat/îndrituit să stabilească conţinutul dreptului la pensie şi condiţiile acordării acestuia, precum şi să le modifice în funcţie de resursele financiare existente la un anumit moment (Decizia nr.849 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.206 din 13 martie 2020, paragraful 23).
• Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art.44 din Constituţie, Curtea a reţinut, în esență, că nici Constituţia şi nici vreun instrument juridic internaţional nu prevăd cuantumul pensiei de care trebuie să beneficieze diferite categorii de persoane. Acesta se stabileşte prin legislaţia naţională. În aceste condiţii, legiuitorul poate să prevadă şi o limită minimă a cuantumului pensiei, precum şi plafonul maximal al acesteia (Decizia nr.8 din 14 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.416 din 20 aprilie 2021, paragraful 25).
• În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate ar aduce atingere prevederilor Directivei 86/378/CEE din 24 iulie 1986 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, Curtea a constatat că acest act normativ a fost abrogat prin art.34 alin.(1) din Directiva 2006/54/CE din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în materie de încadrare în muncă şi de muncă, nefiind aplicabil la data adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.59/2017 (Decizia nr.543 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.989 din 27 octombrie 2020, paragraful 32).
• Curtea apreciază că cele statuate prin deciziile mai sus amintite răspund criticilor de neconstituționalitate formulate în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie.
• Pentru considerentele expuse, în temeiul art.146 lit.d) şi al art.147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) şi al art.29 din Legea nr.47/1992, cu unanimitate de voturi,"
.png)
