Gândurile ziaristului Valeriu Pricină publicate pe blog de un amic din Urziceni

 Vezi aici!

valeriu pricina

Către:

viorel kis

vin., 7 mai la 10:56

Colega draga, stapanul poate fi bestie cu sluga, dar daca sluga este Iancu Jianu sau Pintea Haiducul nu prea ține. Noi primim de 30 de ani rasplata pt. ceea ce am facut in dec. 89 si pentru ceea ce am ingaduit dupa, pana azi. 

Sa nu ne mai strofocam ca nu are cine sa ne faca dreptate atata vreme cat ciucilor maciucilor li s-a inoculat ideea ca, in toata istoria Romaniei a existat doar o singura armata adevarata - cea de azi, nascuta dupa minunata si izbavitor salvatoarea integrare NATO. 

Nu intelegeti ca noi, astia cativa care ne mai adunam ici-colo, cati sunt flocii la curul babei, nu speriem pe nimeni, nu impunem absolut nimic? Cate secole le trebuie rezervistului si, neaparat, activului ca sa priceapa ce au de facut? Cat ii trebuie zapacitului de vise instelate sa priceapa ca pana si prostia, comoditatea, ura goala de sens pt. oameni ca Dogaru, ca mine, ca pizma fara obiect ne-au adus, dirijat prin nulitati colaborationiste de tip Bahnareanu, Tudor, Balaceanu si tot lantul de fripturisti stat majoristi postdecembristi, aici unde ne aflam? 

Cu exceptia lui Mihai Popescu n-am avut macar inca o singura constiinta activa,la varf, dezinteresata de sine, la conducerea armatei!! Ce mai vrem in situatia asta? Cand inca armata mai exista si ai pierdut o batalie ai cu cine si pt. ce sa lupti, dar cand ostenii au ramas doar cu fudulia a ceea ce au obtinut prin cocârjare si pupat buci si s-au risipit care incotro, la ce bun continuarea luptei? 

Eu nu sunt un capitulard, dar prea multi ani am fost scuipat si insultat pt. vina de a fi continuat sa cred in solidaritate si in lupta. A fost erorea de fond a vietii mele. Glorie, deci, obedientilor vanatori de stele si functii care ne-au dispretuit si ne-au atacat tocmai pt. ca n-am fost ca ei si care, azi, isi descopera, bășind cu stropi si gafaind cu flegmă verde, sub șuncile depuse de greutatea strofocarii lor patriotico-egoiste, valențe de actiune si mobilizare. Canci, stimate coleg! La Ghencea II si III, cu epoletii auriti lipiti pe bratele crucilor - gloria nulitatii care a luat sau va lua cu el in neant iluzia ca a insemnat ceva, sau ca a fost cineva. 

Sa fim, daca se mai poate, sanatosi! 

Valeriu Pricina