Instituția avertizorului public va fi și o lovitură pentru serviciile de informații care, de atâtea ori, s-au dovedit a fi obediente puterii temporare și au valorificat informațiile în folosul politic al acesteia, în detrimentul interesului național.
In data de 23 octombrie 2019, a fost adoptata Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European si a Consiliului privind protectia persoanelor care raporteaza incalcari ale dreptului Uniunii si a fost publicata in Jurnalul Oficial al no 7Uniunii Europene (JOUE) seria L, numarul 305 din 26 noiembrie 2019.
In calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene, Romania are obligatia transpunerii pana la data de 17 decembrie 2021.
De lege lata, institutia protectiei avertizorului in interes public este reglementata prin Legea nr. 571/2004 privind protectia personalului din autoritatile publice, institutiile publice si din alte unitati care semnaleaza incalcari ale legii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1214 din 14 decembrie 2014. Reglementarea instituie masuri de protectie a personalului incadrat in autoritatile si institutiile publice, care sesizeaza anumite nereguli sau fapte ilicite savarsite in cadrul acestor entitati, fiind un instrument destinat sa incurajeze raportarea si, pe cale de consecinta, descoperirea si sanctionarea acestor fapte, precum si sa protejeze aceste persoane prin acordarea statutului de avertizor in interes public, impotriva eventualelor consecinte negative profesionale sau personale la care ar putea fi expuse ca urmare a transmiterii unei sesizari.
Prevederile Directivei aduc cateva elemente importante de noutate, dupa cum urmeaza:
- se introduce o noua filozofie in materie de raportare, in sensul etapizarii accesului la canalele de raportare, si anume avertizorii sunt incurajati sa utilizeze mai intai canalele interne din cadrul entitatii in care isi desfasoara activitatea, inainte de a se adresa canalelor externe de raportare sau a face o divulgare publica. Acest lucru contribuie la cresterea increderii avertizorilor in faptul ca entitatea in cauza poate gestiona astfel de raportari, in special in cazul intreprinderilor cu peste 50 de angajati sau in municipalitatile cu peste 10.000 de locuitori, pentru care a fost introdusa obligatia de a institui canale interne de raportare. Directiva acopera, insa, si ipoteza in care, desi exista canale de raportare, acestea nu pot fi utilizate, dar si cazul in care canalele de raportare nu sunt instituite, prevazand ca avertizorii nu isi pierd protectia in situatia in care decid sa foloseasca direct canalele externe. De protectie beneficiaza si persoanele care fac raportari externe atunci cand considera ca exista risc de represalii si ca incalcarea raportata nu poate fi remediata in mod eficace prin intermediul canalelor interne de raportare;
- domeniul material de aplicare al Directivei include materiile in care protectia avertizorilor este necesara pentru a consolida respectarea normelor Uniunii Europene ale caror incalcari pot aduce atingeri grave interesului public, in special in urmatoarele domenii: achizitiile publice; servicii financiare, prevenirea spalarii banilor si finantarea terorismului; siguranta produselor; siguranta transportului; protectia mediului; siguranta nucleara; siguranta alimentelor si a hranei pentru animale, sanatatea si bunastarea animalelor; sanatatea publica; protectia consumatorilor; protectia vietii private si a datelor cu caracter personal si securitatea sistemelor de retea si de informare;
- securitatea nationala ramane responsabilitatea exclusiva a fiecarui stat membru, potrivit considerentului 24, iar reglementarile din Directiva privind raportarile nu se aplica in domeniul achizitiilor care implica aspecte legate de aparare sau de securitate, cu exceptia cazului in care acestea fac obiectul actelor relevante ale Uniunii. Directiva nu aduce atingere aplicarii dreptului UE sau dreptului intern privind protectia informatiilor clasificate, protectia secretului profesional al avocatului si a secretului profesional medical, caracterului secret al deliberarilor judiciare si normelor de procedura penala, prin urmare, nu inlatura de la aplicare regimul legal incident in aceste domenii;
- in privinta standardului minim de protectie a avertizorilor, Directiva include, printre altele:
-protejarea identitatii;
-interzicerea represaliilor (cu titlu exemplificativ fiind invocate suspendarea raportului de munca, concedierea, schimbari ale programului de lucru, blocare a formarii profesionale, evaluarea negativa a performantei profesionale, intimidarea, hartuirea, discriminarea etc.);
-inversarea sarcinii probei si prezumtia de buna-credinta, precum si exonerarea de raspundere a avertizorului.
In ceea ce priveste domeniul de aplicare a prezentului proiect, acesta este mai cuprinzator decat cel al Directivei, in sensul ca domeniul de aplicare nu este limitat la anumite domenii, ci se aplica nerespectarilor dispozitiilor legale din toate domeniile, precum si actiunilor si omisiunilor ce contravin obiectului sau scopului dispozitiilor legale, inclusiv nerespectarea normelor deontologice si profesionale. Alegerea acestei solutii legislative este fundamentata pe necesitatea de a mentine standardele deja existente in legislatia nationala inca din 2004, precum si de a asigura in acelasi timp transpunerea corecta si completa a Directivei.
Urmare a masurilor de transpunere a actelor Uniunii Europene si a masurilor de punere in aplicare a regulamentelor unionale, in legislatie exista deja o serie de acte normative care instituie masuri de protectie a avertizorilor in domenii speciale, cum sunt, spre exemplu, instrumente legislative in materia serviciilor, produselor si pietelor financiare, precum si cele referitoare la prevenirea spalarii banilor si finantarii terorismului, siguranta transportului si protectia mediului. Potrivit dispozitiilor Directivei acestea se vor aplica in continuare, urmand a se completa cu masurile din Directiva in masura in care o chestiune nu este reglementata prin norme obligatorii. Proiectul propune enumerarea actelor normative care raman in continuare aplicabile, acestea urmand a se completa cu dispozitiile prezentei legi, in masura in care acestea din urma instituie un nivel mai ridicat de protectie al avertizorilor.
Proiectul instituie obligativitatea aplicarii legislatiei privind protectia avertizorilor si persoanelor juridice de drept privat care au un numar de cel putin 50 de angajati, fiind instituita in sarcina acestora obligatia de a identifica sau institui canale interne de raportare. Pentru a tine seama de dimensiunea intreprinderilor private, ca principiu general, proiectul excepteaza persoanele juridice de drept privat cu mai putin de 50 de angajati de la obligatia de instituire a unor canale interne de raportare. Persoanele care efectueaza raportarea care lucreaza in astfel de intreprinderi pot raporta extern, direct prin canalele externe de raportare.
Exceptarea generala nu se aplica persoanelor juridice de drept privat care, in temeiul reglementarilor privind serviciile, produsele si pietele financiare, prevenirea spalarii banilor si a finantarii terorismului, siguranta transportului si protectia mediului sunt obligate sa instituie canale interne de raportare. Aceste persoane juridice, indiferent de numarul de angajati, vor avea in continuare obligatia de a institui canale interne de raportare, in conformitate cu legislatia speciala aplicabila.
Totodata, prin proiectul de lege a fost extins si domeniul de aplicare in ceea ce priveste persoanele care urmeaza sa beneficieze de protectie.
Proiectul de lege instituie obligatia pentru angajator, fie el autoritate sau institutie publica cat si persoana juridica de drept privat care are cel putin 50 de angajati de a crea canale interne de raportare, dar si asigurarea unor mijloace de protectie a avertizorilor care apeleaza la aceasta modalitate de raportare.
