Transcrierea literelor chirilice în literele latine ale alfabetului limbii române.
Ministrul de Interne Ion Ghica a emis ordinul care obliga toți copiștii din minister să folosească alfabetul latin al limbii române în redactarea documentelor, începând cu 10 februarie 1860.
Puteți să citiți orice document datat înainte de 1860, scris în limba română cu litere chirilice.
Pentru ca noi și generațiile viitoare de români să putem citi documentele vechi, care atestă istoria și literatura românilor, trebuie să învățăm citirea textelor scrise cu litere chirilice.
Limba slavonă și caracterele chirilice au înlocuit limba latină și alfabetul latin în Biserica românească în secolul al X-lea și s-au consolidat în secolele următoare, ca urmare a impunerii acestora de către Imperiul Bulgar și ca reacție la propaganda catolică.
Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae (redactată în 1716 în latină), afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la Florența (1432), adică timp de 400 de ani după schisma din 1054. Domnitorul Alexandru cel Bun, sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea cărților și textelor cu caractere latine, și înlocuirea cu alfabetul chirilic și slavona, cu scopul de a împiedica răspândirea catolicismului în principatul Moldova. Mihail Kogălniceanu a susținut aceeași teză (în revista Alăuta românească, 1838).
