 |
| A înflorit bujorul de munte |
Motivarea a fost publicată în MO nr. 512 din 16 iunie 2020.
Inalta Curte a respins sesizarea pentru motivul că nu reprezintă un grad de dificultate atât de mare pentru judecătorii care au pe rol asemenea cauze, astfel încât să necesite intervenția judecătorilor supremi, fiind suficient un simplu raționament judiciar al textelor legale relevante în cauză, așa cum s-a pronunțat deja și jurisprudența relevantă, nu în opiniile izolate sau chiar subiective.
Din Motivarea deciziei de respingere rezultă că ICCJ este de acord cu soluțiile
care au statuat că:
" analiza comparativă a nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată cu cel al salariului de funcție al polițiștilor se face fără excluderea din salariul de funcție a sumelor compensatorii tranzitorii aferente sporurilor care nu se mai regăsesc în actuala reglementare — Legea-cadru nr. 284/2010 —, dar care au fost păstrate, virtual, ca drepturi câștigate"
După această decizie nu vom mai vedea soluții contrare nici măcar la nivel de Tribunal, deși Tribunalul de la Iași a mulțumit rezerviștii, săptâmâna trecută, cu Sentințe care stabileau că salariul de funcție fără alte sporuri și indemnizații nu trebuie să fie mai mic de 1450 lei.
Redau mai jos câteva paragrafe finale ale Motivării Deciziei nr. 15/2020 a ICCJ.
"62. Chiar dacă în cauză s-a solicitat instanței supreme să statueze asupra unor dispoziții dintr-un act normativ relativ recent adoptat (în cazul căruia probabilitatea de existență a unor probleme noi de drept, susceptibile de a genera practică neunitară este mai mare decât în cazul unui act normativ intrat în vigoare de mai mult timp), caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor în urma unei interpretări a dispozițiilor legale incidente, în timp ce opiniile jurisprudențiale izolate sau cele pur subiective nu pot constitui temei declanșator al mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile.
63. Mai mult decât atât, orientarea instanțelor spre o anumită interpretare a normelor analizate face ca, pe de o parte, chestiunea de drept supusă dezbaterii să își piardă caracterul de noutate, iar, pe de altă parte, ca problema de drept să nu mai prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme prin pronunțarea unei hotărâri prealabile.
64. Altfel spus, deși nu este prevăzută expressis verbis de art. 519 din Codul de procedură civilă, o condiție a mecanismului de unificare a jurisprudenței este aceea referitoare la caracterul real și serios al problemei de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție. Chiar dacă chestiunea de drept are legătură cu dezlegarea cauzei, ea nu îndeplinește cerința a de a fi o veritabilă și reală problemă de drept, născută dintr-un text incomplet sau neclar, susceptibil de interpretări contradictorii, și nici cerința caracterului de noutate si, în concluzie, declanșarea mecanismului de preîntâmpinare a jurisprudenței neunitare în această ipoteză nu este necesară.
66. În cazul de față, titularul sesizării solicită interpretarea unor dispoziții legale care nu comportă o reală și serioasă dificultate, de natură a fi dedusă dezlegării în cadrul procedurii hotărârii prealabile, fiind necesară realizarea unui simplu raționament judiciar, prin analiza sistematică a textelor legale apreciate ca fiind relevante în cauză, a căror interpretare formează obiectul sesizării. De altfel, procedura hotărârii prealabile a fost creată pentru a-i facilita judecătorului, iar nu părților interpretarea unui text de lege.
67. Pe de altă parte, orientarea instanțelor de judecată spre o anumită interpretare a normelor juridice pe care instanța de trimitere le indică este în sensul că analiza comparativă a nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată cu cel al salariului de funcție al polițiștilor se face fără excluderea din salariul de funcție a sumelor compensatorii tranzitorii aferente sporurilor care nu se mai regăsesc în actuala reglementare — Legea-cadru nr. 284/2010 —, dar care au fost păstrate, virtual, ca drepturi câștigate, ceea ce conduce la concluzia că problema de drept, astfel cum este prezentată în sesizare, nu este susceptibilă de interpretări diferite, în măsură să reclame intervenția instanței supreme prin pronunțarea unei hotărâri prealabile necesare pentru a preîntâmpina o jurisprudență neunitară, potrivit scopului acestei proceduri.
68. În acest context, în considerarea finalității și a condițiilor de admisibilitate a procedurii instituite de legiuitor pentru asigurarea unei jurisprudențe unitare, constând în exercitarea do către instanța supremă a unui control a priori, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că nu sunt întrunite în cauză premisele necesare declanșării unui astfel de mecanism de unificare, nefiind îndeplinite, cumulativ, condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept sesizată."
.png)
