Cine a descoperit teoria relativității, Einstein sau Eminescu?

Filosofia lui Eminescu a pătruns acolo unde teoriile  matematice nu au ajuns nici astăzi, susține fizicianul vâlcean Cristian Presură, doctor în fizică și cercetător la Philips Research Eindhoven și autorul cărții Fizica povestită. 
Cristian Presură crede în România cu tărie: ”Mie îmi place să trăiesc în țara asta, eu iubesc țara asta și mă gândesc foarte serios să mă întorc definitv.”
Astăzi, când aniversăm nașterea lui Eminescu, să-l ascultăm pe fizicianul Presură ce spune despre filosofia cosmică a poeziei poetului național. 



Să vedem mai jos care este relația fizicianului Presură cu religia,într-un interviu din Hotnews:
”Fizica o faci dacă ești preocupat de ce e lumea asta din jurul tău... Fizicianul să spună sincer că nu știe. Lumea asta e ca o ceapa, dai pe rând la o parte straturi ale cepei, care e realitatea, și niciodată nu știi dacă ajungi la esență care e foarte departe. Noi, în Fizică, am dat până acum doar 6-7 straturi ale cepei și ele or fi o mie până acolo și stai și te uiți în adâncimea aia și te gândești Doamne, cât de departe sunt eu de adevărul ăla fundamental”, spune Cristian Presură.

”În esență, Fizica te învață ce este lumea, dar numai prin lucrurile pe care le vedem direct în jurul nostru, dar dacă in spatele acestei creații există un Dumnezeu-poate că există-dar atâta timp cât acest Dumnezeu nu se manifestă prin niște măsurători fizice, cum a făcut apostolul Toma, atunci, pentru fizician EL nu există. (...) Lumea îsi imaginează însă că toți fizicienii sunt atei. E foarte ușor să-ți imaginezi un fizician ateu, numai că adevărule e că fizicianul e un om, fizicianul suferă, fizicianul are familie, are probleme medicale. Fizicianul, ca om, este pus în fața acestor probleme.

Eu am o experiență personală în descoperirea religiei și am avut experiențele mele personale religioase, am fost la biserică și, uite, îți spun acum, am citit la Biserică apostolii în fiecare săptămână, și am avut aceste experiențe religioase de existență a divinității. Și, pot să-ți spun, am avut zile în care am simțit că am plutit pe pământ. De ce? Pentru că în zilele respective eram convis că Dumnezeu există. Și am zis, Doamne, dacă tu ești, ăsta e lucrul cel mai important lucru de pe toată lumea asta, pentru că, dacă tu ești, viața mea are ceva dincolo, viața mea are un sens, mie nu are să-mi mai fie frică de nimic pe lumea asta, pentru că tu exiști. Am avut această experiență religioasă a existenței divinității și am purtat-o cu mine și am zis că nu e nimic mai frumos pe lumea asta decât să crezi în Dumnezeu”, a povestit fizicianul.

Însă, a precizat el, „la un moment dat, mintea ta începe să îți spună că tot ceea ce gândești tu e doar o invenție a minții tale”.

„Și atunci credința poate să se spargă, să dispară până ajungi aprope de nihilism. În mare parte, așa s-a întâmplat la mine. Ceea ce am crezut a dispărut, s-a spart în bucățele și acum eu sunt pe undeva în partea de jos, destul de aproape de nihilism, și încerc să trăiesc așa împotriva la ceea ce se spunea că secolul următor va fi religios sau nu va fi deloc . Secolul ăsta va fi, chiar dacă va fi nihilist. Și eu tot trebuie să trăiesc, chiar dacă nu mai am credința în Dumnezeu și încerc să imi găsesc acele mecanisme de înțelegere a lumii, dar oricum o simt ca o pierdere”, spune Cristian Presură.