Desființarea inspectoratelor Județene SRI și comasarea lor în 11 Direcții Regionale de Informații (le puteți vedea pe hartă) este prezentată triumfalist, de jurnalistul Radu Tudor, că analist politic și militar nu mai poate fi recunoscut, drept o revoluție în activitatea SRI, plusând chiar că vechea organizare SRI, pe județe, era de sorginte sovietică.
Un analist politic competent ar trebui să știe că tocmai organizarea administrativă pe județe din anul 1968 a jucat un rol decisiv în desovietizarea României şi în înlăturarea germenilor autonomizării unor teritorii.
Un articol de pe acest blog, pe care îl puteţi găsi la etichetă regionalizare, numea un astfel de demers ca pe o centralizare prin descentralizare, altfel spus depărtarea administraţiei atât de capitală, cât şi de comunităţile locale.
Nu știu dacă regionalizarea va avea o eficiență sporită în realizarea de la distanță a misiunilor de intelligence, probabil se bazează pe supravegherea electronică, nu pe sursele umane, dar un lucru sigur l-a realizat, respectiv scoaterea ofiterilor de informații din comunitățile locale, ceva asemănător cu iresponsabilitatea celor de la Poliție care au desființat sectoriștii. Ceva asemănător a aplicat, e drept ca numai pentru 3 luni, generalul agăţat de GRU, Nicolae Militaru , ca ministru al Apărării, în 1990, când a mutat securiștii dintr-un județ în altul, pentru a compromite activitatea informativă. Nemernicia a fost stopată atunci de Iliescu, Mânzatu, Ciontea și Gelu Voica Voiculescu, imediat după evenimentele tragice de la Tg Mureș, din 15 martie 1990.
Gîndiţi-vă că un atac terorist ar avea loc la Voineasa, Turnu Măgurele sau la Topliţa! Cât timp de intervenţie ar fi dacă primele forţe ar trebui să pornească de la Craiova, Ploieşti sau Braşov, în loc de Rm Vâlcea. Alexandria sau Miercurea Ciuc?
Dintr-o simplă privire pe regiunile lui Hellvig, observăm că tocmai cele estice, de pe direcția principalelor amenințari la securitatea României, sunt, teritorial, cele mai mari.