Acuzația antisovietic/proamerican, înlocuită în postcomunism cu acuzația de antiamerican/prorus.

Aproape cã nu este rechizitoriu întocmit de procuratura comunistã din perioda 1948-1965, prin care dizidenții comuniști erau trimisi în fața tribunalelor militare, în care infracțiunea de uneltire împotriva orânduirii socialiste, observați cã nu era o infractiue impotriva României, sã nu fie însoțitã de probe din care rezulta cã inculpatul avea puternice convingeri proamericane sau prooccidentale, cã proslãvea modul de viatã capitalist si denigra realizările puterii populare din România si ale poporului sovietic. La militarii care erau trimiși în instanțã pentru aceeași infractiune se mai întâlnea și acuzația cã denigreazã armata și tehnica militarã sovieticã.

Aceleasi stereotipuri ideologice le întâlnim și în dosarele de urmãrire întocmite de fosta securitate, asa cum sunt ele  dezvãluite de documente publice CNSAS.

Nu mai vorbim de presa de partid din acea perioadã, in special de articolele  din Scânteia.

După 1990, epitetele și acuzațiile sunt aceleași, numai... ce să vezi?... dușmanii ideologici s-au inversat și s-a creat o nouă ideologie: corupția/anticorupție. Ca și infracțiunea de uneltire, nici corupția nu se referă la România.

Sovieticii uzau brutal de acuzația de uneltire. Noii stăpâni ai României sunt ceva mai sofisticați, dar la fel de brutal. A fost creat un adevărat sistem administrativ și propagandistic subordonat noilor stăpâni, sistem numit impropriu stat paralel.

Serviciile noastre de informații se comportă ca și când ar fi filiale ale serviciilor partenerilor strategici. Ele identifică persoanele fizice și juridice care periclitează interesele corporațiilor multinaționale din România. Celor care nu se aliniază le sunt căutate bube în cap și sunt eliminate din viața publică, socială, politica, economică a țării sub noua acuzație ideologizată de corupție.

Corpul magistraților a fost infiltrat cu activiști ong-iști cărora li se pune pata exact pe țintele politice ale protocoalelor secrete. Oare de ce partenerii strategici  nu condamnă abuzurile din justiție și protocoalele secrete?

Cine nu este deranjat de justiția selectivă din România?

De tot hazul sunt Rapoartele de constatare cu care CNSAS sesizează Curtea de Apel București cu acțiuni de constatare a calității de colaborator de politie politica a foștilor securiști. Din probe rezultă că securiștii îi urmăreau pe dizidenți pentru convingerile lor occidentale, iar în rapoartele de constatare și în Sentințele instantei se consemnează ca securiștii nutreau sentimente antioccidentale. Asta este Noua Securitate! 

În plan european România a ajuns un nimeni.

Bulgaria a refuzat să inființeze un DNA după modelul românesc și nu a exportat la Bruxelles disputele interne despre statul de drept și corupție, deși fenomenul infracțional este mult mai violent la vecinii noștri. Coeziunea internă a dat roade acolo. Ei nu au un presedinte care denigrează propriul guvern, nu au o Macovei sau un Preda care cer excluderea  Bulgariei din UE, nu au europarlamentari care votează împotriva Bulgariei în PE. În următorii 2 ani și jumătate un socialist bulgar ar putea conduce Parlamentul European, pentru că Bulgaria a putut să-și negocieze interesele, alăturându-se grupului de la Vichegrad în blocarea accederi la conducerea UE a noilor cereri, Weber și Timmemans.

În plan propagandistic lucrurile arată și mai rău la noi. România nu mai are propriile ei interese naționale. Cum scoate unul capul și vorbește despre asemenea interese... sare noua propaganda împotriva sa și îl acuză că lucrează pentru izolarea României și că servește interese antioccidentale și, implicit, proruse.

Cu astfel de acuze împotriva lui Liviu Plesoianu și-a devoalat și Dăncilă sorgintea noii sale orientări politice.