Ministrul Apărarii Naționale a atacat în contencis administrativ decretul președintelui Iohannis, nu al sefului CSAT, prin care prelungise mandatul generalului Ciucă în funcția de sef al Statului Major al Armatei cu încălcarea procedurii stabilite de lege.
Stupoare!
După ce la primul termen, Curtea de Apel Bucurețti a suspendat Decretul prezidențial, deși putea să nu o facă, dacă nu avea indici rezonabili de nelegalitate, ieri a dat o sentință de inadmisibilitate :
”Respinge că fiind inadmisibilă în privință controlului judecătoresc în contenciosul administrativ asupra actelor de comandament militar definite de art.2 alin.1 lit.l) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ”
Stupoare!
După ce la primul termen, Curtea de Apel Bucurețti a suspendat Decretul prezidențial, deși putea să nu o facă, dacă nu avea indici rezonabili de nelegalitate, ieri a dat o sentință de inadmisibilitate :
”Respinge că fiind inadmisibilă în privință controlului judecătoresc în contenciosul administrativ asupra actelor de comandament militar definite de art.2 alin.1 lit.l) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ”
Ce presiuni puteau interveni asupra judecătorilor ca să încadreze respectivul decret la categoria actelor de comandament militar, când teoria de specialitate îndeamnă la prudență în acest sens, mai ales că președintele emite un asemenea decret în calitate de președinte al României, nu de autoritate militară?
 |
| Foto Gțndul: Iohannis s-a întțlnit cu magistrații acum 2 zile pentru referendum |
„ Pentru a inlatura problemele aparute in jurisprudenta sub incidenta vechii legi, actuala lege a contenciosului administrativ defineste actul de comandament cu caracter militar in articolul 2 litera j), acesta reprezentand „actul administrativ referitor la problemele strict militare ale activitatii din cadrul fortelor armate, specifice organizarii militare, care presupun dreptul comandantilor de a da ordine subordonatilor in aspecte privitoare la conducerea trupei in timp de pace sau razboi ori, dupa caz, la indeplinirea serviciului militar”.
Din continutul acestei definitii, rezulta ca in sfera notiunii intra toate ordinele si instructiunile de serviciu privind masurile de pregatire a trupelor, mobilizarile si concentrarile de trupe, atribuirea si efectuarea de comenzi, manevre, exercitii si operatiuni militare.
Ratiunea sustragerii acestei categorii de acte de la controlul de legalitate consta in a asigura spiritul de disciplina al subordonatilor, dar si „acele conditii de energie, capacitate, unitate si rapiditate necesare operatiunilor militare”.
Este neindoielnic faptul ca restul actelor care emana de la autoritatile militare si care nu apartin celor definite prin art. 2 litera j) din Legea contenciosului administrativ vor putea fi atacate in fata instantelor judecatoresti de contencios administrativ. Este vorba despre actele contractuale, actele de gestiune incheiate de autoritatile militare cu diferite persoane in vederea aprovizionarii, pentru a se asigura functionarea serviciului de aparare nationala, actele de administratie militara sau actele autoritatilor militare cum ar fi cele care privesc numiri in grad, avansari, acte de sanctionare, de punere in retragere, de pensionare sau, in termeni actuali, acte legate de managementul resurselor umane.
Dicționar juridic
ACTE DE COMANDAMENT CU CARACTER MILITAR (contencios administrativ), sunt acele acte pentru înfăptuirea cărora legea a stabilit limite puterii discreţionare, anumite condiţii şi formalităţi necesare pentru ca actul să fie valid. Acestea pot fi: acte de comandament cu caracter militar făcute în timp de război (mobilizarea, mişcarea trupelor, concentrarea lor pe linie de atac sau de apărare, înaintarea sau retragerea etc.), şi acte de comandament cu caracter militar făcute în timp de pace (crearea de noi unităţi, desfiinţarea lor, transferarea lor dintr-o garnizoană în alta, delimitarea zonelor de recrutare, concentrări de trupe pentru exerciţii şi manevre etc.).
Dicționar juridic
ACTE DE COMANDAMENT CU CARACTER MILITAR (contencios administrativ), sunt acele acte pentru înfăptuirea cărora legea a stabilit limite puterii discreţionare, anumite condiţii şi formalităţi necesare pentru ca actul să fie valid. Acestea pot fi: acte de comandament cu caracter militar făcute în timp de război (mobilizarea, mişcarea trupelor, concentrarea lor pe linie de atac sau de apărare, înaintarea sau retragerea etc.), şi acte de comandament cu caracter militar făcute în timp de pace (crearea de noi unităţi, desfiinţarea lor, transferarea lor dintr-o garnizoană în alta, delimitarea zonelor de recrutare, concentrări de trupe pentru exerciţii şi manevre etc.).
