A căzut guvernul care a înghețat pensiile militare

Desigur că nu din acest motiv a căzut Guvernul Tudose, dar și nemulțumirile Oastei rezerviste  ajunse la cunoștința celor din conducerea PSD au contribuit la votul atât de masiv împotriva premierului.
Evenimentul care a grăbit căderea lui Tudose a fost gafa făcută pentru motivarea refuzului de a demite un obscur chestor de poliție, după ce opinia publică a aflat că pedofilul din lift era un agent de poliție, pe care colegii lui și parchetarii l-au scăpat timp de nouă ani. Cine l-a convins pe Tudose să felicite poliția pentru că l-ar fi  prins pe pedofil în 2 zile? In realitate, pedofilul a fost prins la 2 zile de la ultimul atac din zecile de atacuri asupra copiilor și femeilor comise în ultimii 9 ani. Doar Carmen de Teleorman, pe care cam de mult dorea s-o ejecteze din guvern, i-a întunecat mintea?
Partidul de guvernământ nu putea să-și asume și el statutul de apărător al  păsuitorilor de pedofili, așa cum a rămas perceput de multă lume ex-premierul Tudose.
Să sperăm că înlocuitorul lui Tudose va grăbi abrogarea în Parlament a art. VII din OUG nr.59/2017. Poate să fie tocmai Fifor, care recent s-a scuzat ca atacurile la pensiile militarilor s-au produs înainte de mandatul său la Armată.   

*********

Pe cei care speră că Iohannis ar putea desemna pe cine vrea el candidat la funcţia de prim ministru îi dezamăges, prezentând:

Extras din Decizia nr. 80/2014 a CCR

https://www.huhurez.com/2016/10/ccr-stabilit-procedura-obligatorie.html

318. Având în vedere neajunsurile la care conduce procedura mai sus 143 analizată, Curtea constată că procedura de desemnare a candidatului la funcţia de prim-ministru trebuie să aibă în vedere în mod concurent cele două criterii anterior menţionate, pentru că nu se poate ignora nici rezultatul electoral al competitorilor electorali, dar nici finalitatea procedurii, respectiv desemnarea unui candidat care să poată asigura coagularea unei majorităţi parlamentare în vederea obţinerii votului de încredere.

319. De aceea, Preşedintele României, neputând avea rol de decident în această procedură, ci de arbitru şi mediator între forţele politice, are doar competenţa de a desemna drept candidat pe reprezentantul propus de alianţa politică sau partidul politic care deţine majoritatea absolută a mandatelor parlamentare sau, în cazul în care nu există o asemenea majoritate, pe reprezentantul propus de alianţa politică sau partidul politic care poate asigura susţinerea parlamentară necesară obţinerii votului de încredere al Parlamentului.