Politicienii ar trebui să se teamă mai tare de rolul atribuit de Constituție Forțelor Armate decât de independența și inamovibilitatea judecătorilor

Prin anul 2010, când Băsescu şi Boc au aplicat pentru toată lumea muncitoare din România măsurile de austeritate, s-au găsit nişte judecători ai Curţii Constituţionale, interesaţi de propriile salarii şi pensii, să evidenţieze câteva teze  din  Constituţia României prin care să protejeze salariile şi pensiile judecătorilor şi procurorilor de toanele politicienilor şi guvernanţilor.

In Decizia 873/2010 „Curtea constata ca statutul constitutional al magistratilor - statut dezvoltat prin lege organica si care cuprinde o serie de incompatibilitati si interdictii, precum si responsabilitatile si riscurile pe care le implica exercitarea acestor profesii, impune acordarea pensiei de serviciu ca o componenta a independentei justitiei, garantie a statului de drept, prevazut de art.1 alin.(3) din Legea fundamentala.”

Supun mai jos atenției dispozițiile constituționale referitoare la Forțele armate, pentru a le compara cu cele referitoare la magistrați şi pentru a constata că și militarii au un statut constituțional pentru a garanta valori  incomparabil mai importante, cum ar fi suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea statului român şi, nu în ultimul rând, garantarea democraţiei constituţionale.

Pentru a apăra aceste valori, Statutul cadrelor militare, stabilit tot prin lege organică, prevede mult mai multe incompatibilităţi şi interdicţii, chiar şi privaţiuni. Ce să mai vorbim de riscuri! 

Cu toate acestea, pensiile militare au fost desfiinţate în anul 2010, iar, după reînfiinţarea lor prin Legea 223/2015 au fost ciuntite prin OUG nr. 57/2015 şi acum, prin ordonanţa LOV, spre deosebire de pensiile speciale ale magistraţilor, nu mai sunt actualizate proporţional cu creşterile soldelor de funcţie stabilite de Legea salarizării unitare. 

Trebuie să le atragem atenţia politicienilor că batjocorirea personalului militar activ sau în rezervă prin modificarea anuală a condiţiilor de pensionare afectează stabilitatea şi capacitatea Forţelor armate în exercitarea atribuţiunilor constituţionale prevăzute în art. 118 din Constituţie. 

Oare le sunt atât de indiferente politicienilor valorile constituţionale apărate de Forţele armate? 

Numai frica le impune respect guvernanţilor fată de cei chemaţi să garanteze democraţia constituţională?

Dacă militarii nu au instituţii care să le apere drepturile, aşa cum CSM şi ICCJ  au apărat magistraţii de excesele guvernanţilor, este cazul ca individual sau asociaţi să atacăm neconstituţionalitatea ingheţării pensiilor militare prin actiuni in contencios administrativ impotriva Ordonanţei LOV, de îngheţare a pensiilor militare, (art. 9 al Legii nr.554/2004), fără să mai aşteptăm prima etapă de majorare a soldelor activilor, prejudiciul fiind iminent.

Tudose, Lia Vasilescu şi Dragnea marchează Marele Război pentru Intregirea Statului Român prin îngheţarea pensiilor militare.

  

Înfăptuirea justiţiei	Forţele armate ARTICOLUL 118 (1) Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale. În condiţiile legii şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte, armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară şi participă la acţiuni privind menţinerea sau restabilirea păcii. (2) Structura sistemului naţional de apărare, pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare, precum şi statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică. (3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi celorlalte componente ale forţelor armate stabilite potrivit legii ARTICOLUL 124 (1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii. (2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. (3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
Statutul judecătorilor	ARTICOLUL 125 (1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii.(2) Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice. (3) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.