 |
| Helwig |
 |
| Tutuianu, seful Comisiei SRI |
Pentru a înţelege de ce comunitatea de informaţii a României este complet paralizată în aceste zile, să vedem care sunt misiunile organelor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, conform legii cadru, actualizată în 2014, şi de ce ele lasă să fie subminat statul prin acţiuni care vizează înlăturarea prin forţă a instituţiilor democratice.
Că SRI este condus în acest moment după alte acte normative decât cele publice este ilustrat şi de faptul că, pe site-ul său, nu găseşti legea cadru a securităţii naţionale.
Articolul 3 din lege reglementează principalele ameninţări la adresa securităţii naţionale pe care instituţiile de informaţii, indeosebi SRI, trebuie să le cunoască, să le prevină şi să le înlăture (art.2).
MAI şi Ministerul Justiţiei mai au structuri interne de informaţii?
Dacă sunt informaţii, ce fac conducerile serviciilor de informaţii cu ele?
MAI şi Ministerul Justiţiei mai au structuri interne de informaţii?
Dacă sunt informaţii, ce fac conducerile serviciilor de informaţii cu ele?
privind securitatea naţională a României*
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 190 din 18 martie 2014
Data intrării în vigoare: 18 Martie 2014
Formă consolidată valabilă la data de 11 Septembrie 2014
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Prin securitatea naţională a României se înţelege starea de legalitate, de echilibru
şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului
naţional român ca stat suveran, unitar, independent şi indivizibil, menţinerii ordinii de
drept, precum şi a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi
îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, potrivit principiilor şi normelor democratice
statornicite prin Constituţie.
ART. 2
(1) Securitatea naţională se realizează prin cunoaşterea, prevenirea şi înlăturarea
ameninţărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1.
(2) Cetăţenii români, ca expresie a fidelităţii lor faţă de ţară, au îndatorirea morală
de a contribui la realizarea securităţii naţionale.
ART. 3
Constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României următoarele:
a) planurile şi acţiunile care vizează suprimarea sau ştirbirea suveranităţii, unităţii,
independenţei sau indivizibilităţii statului român;
b) acţiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de război contra ţării
sau de război civil, înlesnirea ocupaţiei militare străine, aservirea faţă de o putere
străină ori ajutarea unei puteri sau organizaţii străine de a săvârşi oricare din aceste
fapte;
c) trădarea prin ajutarea inamicului;
d) acţiunile armate sau orice alte acţiuni violente care urmăresc slăbirea puterii de
stat;
e) spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii străine ori
agenţilor acestora, procurarea ori deţinerea ilegală de documente sau date secrete
de stat, în vederea transmiterii lor unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor
acestora sau în orice alt scop neautorizat de lege, precum şi divulgarea secretelor de
stat sau neglijenţa în păstrarea acestora;
f) subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forţă
a instituţiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români sau pot aduce atingere capacităţii de
apărare ori altor asemenea interese ale ţării, precum şi actele de distrugere,
degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei
desfăşurări a vieţii social-economice sau apărării naţionale;
g) acţiunile prin care se atentează la viaţa, integritatea fizică sau sănătatea
persoanelor care îndeplinesc funcţii importante în stat ori a reprezentanţilor altor state
sau ai organizaţiilor internaţionale, a căror protecţie trebuie să fie asigurată pe timpul
şederii în România, potrivit legii, tratatelor şi convenţiilor încheiate, precum şi practicii
internaţionale;
h) iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor
totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă
natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice
formă unitatea şi integritatea teritorială a României, precum şi incitarea la fapte ce pot
periclita ordinea statului de drept;
i) actele teroriste, precum şi iniţierea sau sprijinirea în orice mod a oricăror activităţi
al căror scop îl constituie săvârşirea de asemenea fapte;
j) atentatele contra unei colectivităţi, săvârşite prin orice mijloace;
k) sustragerea de armament, muniţie, materii explozive sau radioactive, toxice sau
biologice din unităţile autorizate să le deţină, contrabanda cu acestea, producerea,
deţinerea, înstrăinarea, transportul sau folosirea lor în alte condiţii decât cele
prevăzute de lege, precum şi portul de armament sau muniţie, fără drept, dacă prin
acestea se pune în pericol securitatea naţională;
l) iniţierea sau constituirea de organizaţii sau grupări ori aderarea sau sprijinirea
sub orice formă a acestora, în scopul desfăşurării vreuneia din activităţile enumerate
la lit. a)-k), precum şi desfăşurarea în secret de asemenea activităţi de către
organizaţii sau grupări constituite potrivit legii.
ART. 4
(1) Prevederile art. 3 nu pot fi interpretate sau folosite în scopul restrângerii sau
interzicerii dreptului de apărare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest
sau dezacord ideologic, politic, religios ori de altă natură, garantate prin Constituţie
sau legi.
(2) Nici o persoană nu poate fi urmărită pentru exprimarea liberă a opiniilor sale
politice şi nu poate face obiectul unei imixtiuni în viaţa sa particulară, în familia sa, în
domiciliul sau proprietăţile sale ori în corespondenţă sau comunicaţii, nici al unor
atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale, dacă nu săvârşeşte vreuna din faptele ce
constituie, potrivit prezentei legi, o ameninţare la adresa securităţii naţionale.
ART. 5
Securitatea naţională se realizează în conformitate cu legile în vigoare şi cu
obligaţiile asumate de România prin convenţiile şi tratatele internaţionale referitoare la
drepturile omului la care este parte.
ART. 6
(1) Organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale sunt:
-Serviciul
Român de Informaţii,
-Serviciul de Informaţii Externe,
-Serviciul de Protecţie şi Pază,
-precum şi Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul
Justiţiei, prin structuri interne specializate.
(2) Activitatea pentru realizarea securităţii naţionale este organizată şi coordonată
de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.
.png)
