Sondajele arată un altfel de rezultat.
N-avem nici un temei să le punem la îndoială.
Situaţia e izbitor de asemănătoare cu cea din 2000.
Regimul Klaus Iohannis are deja doi ani de existenţă.
În 1998, cînd avea 2 ani de existenţă, Emil Constantinescu nu atinsese încă nivelul maxim de dezamăgire.
Klaus Iohannis l-a atins.
Şi nu acum, în 2016, ci încă de anul trecut, din 2015.
O catastrofă adîncită şi de nenorocita decizie a lui Dacian Cioloş de a candida fără convingere la postul de premier din partea PNL.
Ca şi în 2012, ca şi în 2015, Sistemul instituţiilor de forţă a intrat în alertă.
Acum, în 2016 e mai mult decît alertă.
E panică.
Panică de-a binelea!
În 2014, au avut grijă să aducă la Cotroceni Raţa lor mecanică. E cel mai bun Preşedinte al României pe care l-au avut vreodată instituţiile de forţă. Sistemul îi satisface hachiţele, toate în planul mărunt al unui ins mărunt. Asiguraţi dinspre Stăpîn, ştabii Sistemului, încremeniţi în funcţii de atîta timp, îşi fac de cap fără oprelişte. De aici imaginea unei Românii devastate de confruntările politico-mafiote în numele Luptei împotriva corupţiei.
Bine, bine, vor spune naivii, dar nici ştabii Sistemului nu pot face orice.
Cum adică nu pot face orice?
Răsturnarea Guvernului Victor Ponta n-a dovedit că sînt în stare de orice.
Cîţi au murit pe altarul intereselor mafiote ale Sistemului?
64 de persoane.
Păi între 22 decembrie și 27 decembrie 1989, au murit în Diversiunea cu Teroriştii, peste o mie de oameni.
Şi cei care au pus la cale Măcelul se mîndresc mai departe cu certificatul de Revoluţionar.
Ce-i opreşte să mai calce o dată pe cadavre pentru a rămîne în fotoliile lor putrezite de atîta fund gras?”