Stimați colegi parlamentari
Domnule prim-ministru și domnilor miniștri desemnați,
Onorată asistență,
Chiar dacă vorbesc de la acest microfon, azi mă voi adresa
dumneavoastră și opiniei publice mai degrabă în calitate de președinte
al Senatului și mai puțin în calitate de co-președinte al ALDE. Doresc să
subliniez că un partid poate să crească sau să scadă în preferințele
electoratului. Indiferent de aceste fluctuații și înainte de orice, noi, ca
parlamentari, și, în mod deosebit, eu, ca președinte al Senatului, avem
datoria să apărăm Constituția, democrația parlamentară și statul de
drept.
Am fost avertizat în ultima vreme că ar fi mai bine să renunț la anumite teme
ce par să deranjeze o serie de oameni şi instituţii. Știu, deci, că prin acest
discurs îmi asum o serie de riscuri, dar mai știu că votul pe care l-am
primit din partea electoratului în 2012 și încrederea cu care am fost
învestit de colegii senatori în funcția de președinte al Senatului îmi
creează obligații și responsabilități la care nu am intenția să renunţ.
Domnule prim-ministru desemnat, Vreau să știți că vă bucurați de
aprecierea mea și a multor colegi pentru modul în care v-ați îndeplinit în
trecut obligațiile oficiale în România și la Bruxelles. Vreau să mai știți că nu
mă îndoiesc de buna dumneavoastră credință și nici nu vă pun la îndoială
intențiile.
Dar trebuie să mai știți că persoana dumneavoastră, împreună cu
reputația și prestigiul pe care le-ați câștigat, este – poate fără voia și fără
știința dumneavoastră – parte a unui plan elaborat în urmă cu un an şi care
și-a propus să înlăture cu orice preț un Guvern ales democratic și învestit prin
respectarea tuturor procedurilor parlamentare. Acest plan implică instituții ale
statului și urmărește denigrarea Parlamentului şi golirea de conținut a
democrației reprezentative, acapararea Justiției și anihilarea statului de drept,
atâta cât există în România stat de drept. Scopul final şi mărturisit este
„schimbarea de paradigmă”, altfel şi mai precis spus, schimbarea regimului
politic democratic.
Planul acesta, care se execută sub privirea îngăduitoare a
Președintelui României, are două componente: pe de o parte, subordonarea
Justiției unei voinţe exterioare autorităţii judecătoreşti, obiectiv îndeplinit
aproape în întregime și, pe de altă parte, învestirea”guvernului meu”, obiectiv
pe cale să se împlinească.
Dacă veți primi votul de investitură, nu peste multă vreme, veţi
constata că marja dumneavoastră de manevră ca premier este încorsetată și
extrem de îngustă, şi nu din cauza Parlamentului, ci a celor care vor pretinde
să vă controleze și să vă dirijeze în permanenţă.
Oricare ar fi riscul de a rosti public acest adevăr, am obligația în
calitate de președinte al Senatului să lupt cu toate mijloacele democratice și
legale pe care le am la dispoziție împotriva acestui plan.
Cred, stimate domnule prim-ministru desemnat, că, după perioada
lungă în care ați lucrat în străinătate, departe de realitățile și mentalitățile
românești, sunteți pe cale să intrați într-un joc ale cărui reguli și consecințe
nu le cunoașteți încă.
O să detaliez în continuare prima componentă a planului
În România, sub pretextul combaterii corupției – acţiune binevenită ce
trebuie neapărat continuată în deplinul respect al legii şi garanţiilor
constituţionale – s-a constituit, în afara Constituției și în vederea încălcării
independenței Justiției, un cartel instituţional netransparent, cunoscut ca
binomul SRI-DNA. Așa rezultă din declarațiile publice ale domnului
Dumbravă, general SRI activ, cu o funcție înaltă, care a spus că SRI participă
la derularea anchetelor DNA până la finalizarea actului de Justiţie, ea însăşi
tratată drept câmp tactic pentru serviciile speciale.
În România, contrar legii, serviciile secrete și-au infiltrat ofițeri acoperiți
în Justiție și în Ministerul Public, așa cum au reclamat asociațiile profesionale
ale magistraților cu care am avut de curând întâlniri directe, în numele
Senatului, pentru o informare reciprocă și pentru a acționa împreuna pentru a
face din România un stat de drept, așa cum nu este în prezent.
În România, prezumția de nevinovăție este anulată în fapt de DNA,
care, prin scurgerile premeditate de informaţii către presă din dosare
selectate cu grijă, dar aflate în faza de instrumentare, servește anumite
interese politice de moment și creează o presiune publică inacceptabilă
asupra judecătorilor care urmează să se pronunțe.
În România, DNA anchetează oportunitatea deciziilor politice luate de
membri ai Guvernului sau de parlamentari. Colegii parlamentari știu cât de
numeroase sunt cazurile de acest tip. În România, DNA și CSM împreună cu
Inspecția Judiciară s-au transformat în actori care influențează scena politică
sau îi determină și îi condiționează agenda.
În România, sub pretextul protejării independenței Justiției, Inspecția
Judiciară a CSM cenzurează declarațiile critice și justificate ale unor
decidenţi politici, dar nu reacționează atunci când procurorul șef al DNA
critică în public hotărâri definitive ale instanțelor judecătorești.
În România, un cetățean obișnuit, aşa cum demonstrează cazul
”Rarinca”, poate fi încarcerat și abuzat în cele mai teribile moduri, singura sa
culpă fiind aceea că a îndrăznit să-și ceară drepturile tocmai de la președinta
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În România sunt judecători, care sunt anchetați, terorizați și pedepsiți
de Inspecția Judiciară a CSM. Așa s-a întâmplat în cazul ”Rarinca”, așa s-a
întâmplat cu judecătorii care de curând nu au acceptat arestarea preventivă a
primarului sectorului 4 din Bucureşti. Aşa cum arată Justiţia în acest moment,
ea este mai degrabă ca un cazan sub presiune.
Ar mai fi multe de spus privitor la faptul că România este departe de a
fi un stat de drept.
Iată, acum și cea de-a doua componentă a planului:
instalarea „guvernului meu”
Pe fondul unor manifestaţii de stradă potențate de emoția publică a
tragediei de la clubul ”Colectiv”, primul ministru, Victor Ponta, şi-a prezentat
demisia pe 4 noiembrie, asumându-și responsabilitatea politică pentru o
tragedie provocată de inconştienţa criminală a unor particulari, favorizată de
neglijenţa şi eventual, de corupţia unor autorităţi locale. Criza politică, a fost
generată de refuzul principalelor partide de a-şi asuma responsabilitatea
constituţională în vederea formării unei majorități parlamentare prin negocieri
cu celelalte partide şi de a îi prezenta Preşedintelui României un candidat
pentru funcţia de Prim-ministru.
Mai mult chiar, liderii PNL au calificat, fără niciun temei, Parlamentul
drept ilegitim şi au cerut, tot fără vreun temei, dizolvarea acestuia.
Fuga de răspunderea care le revenea i-a permis Preşedintelui să
declanşeze o criză de regim. O criză artificială, fără nici o premisă de ordin
politic, economic sau social.
Actualul Parlament a fost ales de nouă milioane de cetăţeni pentru un
mandat constituţional de patru ani. În Parlament există grupuri politice
coerente, capabile să negocieze şi să formeze o majoritate guvernamentală.
Acest lucru nu s-a întâmplat din păcate, în pofida faptului că România
înregistrează de trei ani cea mai constantă şi solidă creştere economică din
Uniunea Europeană. Gradul de satisfacţie al unor largi secţiuni ale societăţii
este justificat de un spor al veniturilor însoţit de o scădere a preţurilor de
consum. Cu toate acestea, Preşedintele a ales ca în numele unei minorităţi
vocale, pe care a numit-o „strada”, să propună un candidat pentru funcţia de
Prim-ministru din afara Parlamentului şi a partidelor, candidat ce ar urma să
conducă un guvern de tehnocraţi.
Într-o democraţie reprezentativă, majoritatea cetăţenilor câştigă
dreptul de a guverna prin intermediul partidelor ce s-au bucurat la vot de cea
mai mare încredere.
Într-o democraţie reprezentativă, minorităţile, de orice natură, sunt
respectate şi ascultate, dar nu au vocaţia de a conduce guvernul şi de a-şi
impune agenda. Demersul Președintelui României se arată a fi unul nedemocratic,
în afara spiritului Constituției şi prezintă riscul de a se transforma
oricând într-o formulă politică anti-democratică.
Am văzut deja, Domnule Prim ministru, în programul de guvernare pe
care l-aţi prezentat ieri că vă asumaţi trei măsuri guvernamentale ce exced
flagrant cadrul constituţional şi care nu pot fi imaginate decât printr-o
revizuire a legii fundamentale. Cum veţi proceda? Şi, mai ales, cum oare v-aţi
propus să adoptaţi asemenea măsuri împotriva Constituţiei?
Dacă acest guvern de tehnocraţi va trece de votul Parlamentului,
democraţia reprezentativă va fi destituită.
O singură persoană, chiar şi aleasă, fie ea și Președintele României, îşi
va impune voinţa luând drept pretext programul anti-politic, anti-democratic
şi anti-parlamentar al unei minorităţi ce pretinde statutul de „societate civilă”,
dar nu poate invoca vreo reprezentativitate civică, politică sau măcar
statistică. Niciuna din lozincile, revendicările sau scandările „străzii” nu a inclus în zilele trecute cuvântul democraţie.
Să recunoaştem cu luciditate: aşa cum se prezintă astăzi în faţa
Parlamentului, tehnocraţia ucide democraţia.
Instalarea unui guvern prezidenţial, ”guvernul meu”, va marca trecerea
la un regim politic care golește de conținut democraţia reprezentativă, la un
regim politic ce va excede principiile constituţionale, care va pune în pericol
drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, valorile democratice şi statul de drept, dar
care mai presus de toate va transforma Parlamentul într-o formă fără fond.
Pentru mine, ca președinte al Senatului, aceasta este o
perspectivă inacceptabilă și mă voi lupta împotriva ei folosind toate
mijloacele legale și regulamentare, așa cum mă voi lupta și pentru
instaurarea unui adevărat stat de drept din care abuzurile să fie
eliminate şi în care calitatea drepturilor şi libertăţilor individului să fie
maximă. După ”Pas cu pas” și ”Primul pas”, sper ca discursul meu să nu
conducă la un nou ”pas” al președintelui Iohannis intitulat: ”Parlamentul
meu”.
Având în vedere argumentele prezentate, grupurile ALDE nu vor
vota în favoarea învestirii Cabinetului Cioloș.
Luând în considerare declarațiile făcute doar de liderii PSD, PNL şi
UNPR, Cabinetul Cioloș va întruni o majoritate confortabilă pentru a fi
învestit.
Dacă această problemă pare a fi rezolvată, se naște o altă problemă
mult mai profundă: acceptăm noi de bunăvoie, ca Parlament, să ne
autodelegitimăm, acceptăm noi să cedăm din atribuțiile noastre,
transformând Parlamentul într-o formă fără fond, acceptăm noi să ne așezăm
la remorca altor instituții ?
Ca președinte al Senatului am făcut eforturi notabile pentru
reechilibrarea puterilor în stat. Îmi este greu să fac un bilanț: cât am reușit și
cât a fost în zadar. Pot totuși să vă spun: faptul că nu o majoritate
parlamentară a dat premierul desemnat este o înfrângere pentru Parlament și
pentru democrație. Este un semnal limpede și trist că echilibrul puterilor în
stat este departe de a se fi realizat, fiind net defavorabil Parlamentului. Ne
aflăm într-o situație pe care n-o accept acum și pe care n-o voi accepta nici
în viitor.
În încheiere, aş vrea să îl felicit totuși pe domnul Prim Ministru pentru
că a retras candidatul de la ministerul Justiţiei. Când am văzut acest lucru,
dar şi celelalte audieri, mi-am dat seama că România nu a progresat aproape
deloc de 115 ani. În anul 1900, Raymond Poincaré, fost Prim ministru şi
Președinte al Franţei, în vizită la Bucureşti, în calitate de avocat însă, a spus
în franceză că „“Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l’Orient, où
tout est pris à la légère...”. „Ce vreţi?”, zice, „Aici suntem la Porţile Orientului,
unde totul este luat cu uşurinţă”, „easy going”, cum zic englezii. Păi audierile
de ieri, lista miniştrilor, programul care ne-a fost prezentat, sunt demonstraţia
elocventă că nu ne-am schimbat de 115 ani. Vă rog să trageţi
dumneavoastră concluziile.
Vă mulțumesc!
.png)
