Decizia CCR nr.1038/2012 de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a art. 1-3 din Legea nr.119/2010

Decizia Nr.1038 din 05.12.2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi a legii în ansamblul său
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 51 din 23 ianuarie 2013

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea  unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Flavia Eudochia Leşe în Dosarul nr. 6.772/100/2010 al Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă, de Mariana Bărbuţă în Dosarul nr. 58.559/3/2010  al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Aurel Bonciog în Dosarul nr. 45.818/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.Aceste excepţii de neconstituţionalitate constituie obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 302D/2012, 374D/2012  şi 676D/2012.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 27 septembrie 2012 şi au fost consemnate în încheierea de la acea  dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 18 octombrie  2012, iar apoi, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, la 13noiembrie 2012, 22 noiembrie 2012, 27 noiembrie 2012 şi 5 decembrie 2012.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6.772/100/2010, Tribunalul Maramureş - Secţia I  civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-3 din Legea nr. 119/2010  privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi a legii în ansamblul său.Excepţia a fost ridicată de Flavia Eudochia Leşe cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.Prin Încheierea din 25 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 58.559/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţio-nalitate a dispoziţiilor  art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 119/2010.Excepţia a fost ridicată de Mariana Bărbuţă cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.Prin Încheierea din 10 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 45.818/3/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a  civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat  Curtea  Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 din Legea nr. 119/2010.Excepţia a fost ridicată de Aurel Bonciog cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 6.652 din 24 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 45.818/3/2010.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile actului normativ criticat, care  prevăd recalcularea pensiilor de serviciu aflate în plată prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, sunt retroactive, întrucât aduc atingere unor drepturi câştigate potrivit legislaţiei anterioare Legii nr. 119/2010. În sprijinul celor arătate, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 375/2005. În continuare, arată că prevederile Legii nr. 119/2010 aduc atingere şi dreptului de proprietate privată, pensia reprezentând un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Pentru ca stăpânirea unui bun să poată fi calificată drept posesie,  trebuie să existe atât elementul material - corpus, cât şi elementul psihologic - animus sibi habendi. Or, prin prevederile  art. 3 din Legea nr. 119/2010 se aduce atingere elementului material. În sensul celor arătate invocă şi cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 29 din 12 decembrie 2011.Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Curtea  de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări  sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor  celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate  asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1-3 din Legea nr. 19/2010 privind stabilirea unor  măsuri în domeniul pensiilor, precum şi legea în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441   din 30 iunie 2010.Textele de lege au următoarea redactare:–Art. 1: „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza
 legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte
 drepturi de  asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare:

a)pensiile militare de stat;b)pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor;c)pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea;d)pensiile de serviciu ale personalului diplomatic şi consular;e)pensiile de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari;f)pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor;g)pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă;h)pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.“;

–Art. 2: „(1) Pensiile de serviciu anticipate şi anticipate parţiale dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii pentru  limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.(2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c) şi f) devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.(3) Pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaş, în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la art. 1, devin pensii  pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.“;

–Art. 3: „(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau  aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut deLegea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.(2) În situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din  sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000,  cu modificările şi completările ulterioare.(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.“Autorii excepţiei consideră că prevederile Legii nr. 119/2010 sunt contrare următoarelor texte din Constituţie:art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 136 lin. (5) referitor la dreptul de proprietate privată. De asemenea, invocă art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor mului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 17 din convenţia amintită.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai format obiect  al controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Constituţie şi argumente asemănătoare celor invocate în  prezenta cauză. Astfel, prin deciziile nr. 871 şi nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, . 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reţinut, în esenţă, că „pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială“. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, „ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia“. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială „nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. (...) Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor  măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.“Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat că „Partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de «bun», ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.“În prezenta cauză însă autorii excepţiei consideră că cele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile amintite se impune a fi reconsiderate având în vedere considerentele Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 29 din 12 decembrie 2011 cu privire la recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  şi de colegiile de conducere ale curţilor de apel Braşov, Cluj, Craiova şi Galaţi privind aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 119/2010,  raportat la art. 20 alin. (2) din Constituţie, art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţiaeuropeană a drepturilor mului şi art. 14 din Convenţie, referitoare la recalcularea pensiilor prevăzute de art. 1 din lege, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 27 decembrie 2011.Curtea reţine însă că, prin decizia amintită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a negat competenţa instanţei de contencios constituţional de a decide cu privire la constituţionalitatea şi convenţionalitatea unor dispoziţii de lege şi nici efectul definitiv şi general obligatoriu al deciziilor acestei instanţe. Astfel, a precizat că „deciziile şi considerentele deciziilor Curţii Constituţionale sunt  obligatorii în ceea ce priveşte constatările conformităţii sau neconformităţii atât cu Constituţia, cât şi cu Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului“. În continuare  a reţinut însă că, „dacă instanţa de contencios constituţional a constatat convenţionalitatea unei legi sau norme, o atare onstatare este una in abstracto (dat fiind caracterul de control obiectiv al legii exercitat de Curtea Constituţională), iar aceasta nu împiedică instanţele de drept comun să evalueze în concret, în fiecare cauză în parte, în raport cu circumstanţele  fiecărei speţe, dacă aplicarea aceleiaşi norme nu antrenează pentru reclamant consecinţe incompatibile cu Convenţia,  protocoalele ei adiţionale sau jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului“.Or, Curtea Constituţională reţine că prin Decizia din 7 februarie 2012, pronunţată în Cauza Frimu şi alţii contra României, ori  Decizia din 15 mai 2012, pronunţată în Cauza Abăluţă şi alţii contra României, paragrafele 13-20, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, deşi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie garantează plata prestaţiilor sociale pentru  persoanele care au achitat contribuţii la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat.De asemenea, Curtea de la Strasbourg a amintit că statele părţi la Convenţie dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Astfel, dată fiind cunoaşterea directă a propriei societăţi şi a nevoilor sale, autorităţile naţionale  sunt, în principiu, cel mai bine plasatepentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru  între cheltuielile şi veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepţia cazului în care aceste mijloace se dovedesc  în mod evident lipsite de un temei rezonabil. În speţă, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective  invocate la adoptarea  Legii nr. 119/2010, şi anume contextul economic actual şi corectarea  inegalităţilor existente între diferitele sisteme de pensii.În această privinţă, Curtea a constatat că diminuarea pensiilor reclamanţilor a reprezentat o modalitate de a integra aceste  pensii în sistemul general prevăzut de Legea nr. 263/2010 şi a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate.De asemenea, Curtea a reţinut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv şi nu a adus atingere drepturilor la prestaţii sociale dobândite în temeiul contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei părţi din pensie, care era susţinută integral de la bugetul de stat şi care reprezenta un avantaj de care reclamanţii beneficiaseră mulţumită naturii profesiei lor.În ceea ce priveşte diferenţa de tratament, în raport cu alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferenţă este  discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenţie, în cazul în care nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă.Curtea a reţinut că faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calculfavorabil al pensiilor lor ţine, de asemenea, de marja de apreciere a statului.Având în vedere aceste considerente, Curtea de la Strasbourg a reţinut că măsurile criticate de reclamanţi nu i-au determinat pe aceştia să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate şi nu au fost în mod nejustificat discriminaţi în raport cu alţi pensionari.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11  alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi¹,¹ A se vedea opinia separată de la Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea  unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de Flavia Eudochia Leşe în Dosarul nr. 6.772/100/2010 al Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă, de Mariana Bărbuţă în Dosarul nr. 58.559/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Aurel Bonciog în Dosarul nr. 45.818/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea