 |
| Serghei Golubițki Foto htpp://victor alexeev |
Serghei Mihailovici Golubiţki este un scriitor, filolog, jurnalist şi specialist în internet-trading de la Moscova. S-a născut la 11 iulie 1962. A absolvit magna cum laude (diplomă roşie) facultatea de litere a Universtităţii de Stat din Moscova în 1984, iar în 1989 şi-a susţinut teza de doctorat cu tema “Mitologia socială şi nomenologia filosofică în lirica romanescă contemporană”, la aceeaşi universitate. Posedă limbile rusă, engleză, franceză, germană, portugheză şi română. În 2004 a publicat o carte în două volume cu titlul “Care este numele dumnezeului vostru? Marile afaceri oneroase ale secolului XX”, în care descrie peste douăzeci de afaceri oneroase din Statele Unite ale Americii, începând cu scandalul panamez şi terminând cu cazul Enron. Este autor al cursului multimedia “TeachPro Internet Trading”, care, potrivit revistei de bursă “Technical Analysis Of Stocks And Commodities”, nu are analogie pe piaţa americană.
*
Сергей Михайлович Golubiţki писатель, лингвист, журналист и специалист по интернет-трейдинга в Москве. Она родилась 11 июля 1962 года. Окончил с отличием (красный диплом) филологический факультет Московского государственного университета в 1984 и 1989 годах и кандидатскую диссертацию озаглавленный «Мифология nomenologia социально-философской лирической современной романной", в том же университете. Обладают русском, английском, французском, немецком, португальском и румынском языках. В 2004 году он опубликовал книгу в двух томах под названием "Как зовут вашего бога? Великий обременительным делом ХХ века ", в которой описывается более двадцати обременительным бизнеса в Соединенных Штатах Америки, от Панамы скандал и заканчивая Enron. Мультимедийный курс является автором книги "TeachPro Internet Trading", который, по мнению журнала стипендию "Технический анализ акций и товаров", не имеющий аналогов на рынке США.
*
Sergei Mikhailovich Golubiţki is a writer, linguist, journalist and expert on the commercial Internet in Moscow. She was born July 11, 1962. He graduated magna cum laude (red diploma) Faculty of Letters of the University of Moscow in 1984 and 1989, and the PhD thesis entitled "Mythology nomenologia social and philosophical lyrical contemporary novel", at the same university. Owning Russian, English, French, German, Portuguese and Romanian. In 2004, he published a two-volume book entitled "What is the name of your god? Grande expensive undertaking of the twentieth century", which describes more than twenty expensive undertaking in the United States of America, the Panama scandal and ending with Enron. Multimedia course is the author of "Internet Trading TeachPro" which, according to scholarly journal "Technical Analysis of Stocks and Commodities", no analogy in the U.S. market. *
Sergei Mikhailovich Golubiţki est un écrivain, linguiste, journaliste et spécialiste de l'Internet commercial à Moscou. Elle est née le 11 Juillet 1962. Il est diplômé magna cum laude (diplôme rouge) Faculté des Lettres de l'Université de Moscou en 1984 et 1989, et la thèse de doctorat intitulée «Mythologie nomenologia sociale et philosophique lyrique romanesque contemporaine», à la même université. Posséder russe, anglais, français, allemand, portugais et roumain. En 2004, il a publié un livre en deux volumes intitulés "Quel est le nom de votre dieu? Grande entreprise onéreuse du XXe siècle ", qui décrit plus de vingt entreprise onéreuse aux États-Unis d'Amérique, du scandale de Panama et se terminant avec Enron. Cours multimédia est l'auteur de «Internet Trading TeachPro", qui, selon la revue d'érudition "Technical Analysis of Stocks and Commodities", aucune analogie sur le marché américain.
*
The Russian press discusses the next Parliamentary Assembly of the Council of Europe (PACE), heaping ridicule absurd resolutions are fun people honest visionaries European politics. In an investigative report of the Swiss man Andreas Gross and George Romanian Frunda contains an unprecedented number of complaints against Russia. Obidok number so large that one can speak of extreme despair in the foreseeable future, to change the image of the Russian Federation in the eyes of the European community.Serious mistake, in my opinion, allowing PACE was to block the battery quite disparate and unequal significance of things - things of Sergei Magnitsky, Anna Politkovskaya, Natalia Estemirova, Vera Trifonova, Michael Hodorkosvkogo, Pussy Riot, the conflict with the Georgia - the object of special colleagues intimidation - "Romanian gold."
PACE course, we can also understand, because the avalanche of strange cultural and civilizational from a fully sealed to understanding European Scythia, an ability to long pinch maintain an adequate response. All this fell in a heap, the economy, politics and human rights, and a historical accident.
PACE understand, but I can not resist a caustic remark: if the Parliamentary Assembly at least a little worried about the fate of Russia itself and the people themselves who live in this vast country, they would course, was not satisfied with a jumble of claims and would have taken if not in time, at least for different resolutions. Unfortunately, we have someone in PACE or Europe do not worry, have their own separate the wheat from the chaff.
Why does it do? For our own survival. To survive as a nation, as a civilization, as a historical community, unified culture, faith and responsible life. Load, which hopefully is not disappearing once and for all. Because if that is the load off, the only future is possible - is the disintegration of the feudal quarrelsome regional pahanaty with each subsequent absorption of some passionate neighboring ethnic groups.
So what kind of separating grain from straw is it? Dear colleagues, I think that may have guessed that we are talking about it in the title of today's post. That the tragic fate Pussy Riot Magnitsky case, the conflict with Mr. Saakashvili, landing Khodorkovsky, and the rest of the list of complaints from the PACE level "violations of universal human rights" at least immune Internal Affairs of Russia, and therefore no ultimatums and PACE obidki on these issues can not be worn on the Russian principle. Spoil a worldwide reputation all these incidents? Certainly spoil. But not anymore, because in the citizens of our country are free to take one side or the other in the conflict: to approve the court verdict Khimki or not to approve, recognize Abkhazia or not recognize, condemn the murder of journalist and human rights defender, or greet him.
In other words, the "themes relating to human rights" have a choice. Beyond is the "Romanian gold", which is not tolerated in any form, in any form, in assumptions ambiguous interpretations. And would like to emphasize once again that this issue is of fundamental importance for Russia, it is for us, and to an extent much greater than Romania and more - to Moldova, including the parliament, by the passing, and asked to include the issue in the PACE resolution.
Why this issue is of fundamental importance for us, not in Romania? Because, for Romania, it is about the loss of property, while in Russia, the question is quite another level - moral. If we do not recognize it, so we are not the world we say - yes, we're thieves! We are quite capable of discernment to recognize the heirs and successors of thieves and we Bolsheviks - Trotsky chicks decent nest.
Only in this way and no other. And no nonsense, as the official comments by the Russian authorities, they say, the theme of "Romanian gold" - is the case of a bygone era, a matter of history, not politics present, can not obscure the immense moral abyss that separates us from the World of Good and light if we refuse to recognize the obligation to deliver openly, blatantly and cynically stolen.
I guess my colleagues, like the vast majority of Russian citizens, have no idea what the theme - "Romanian gold", there is no reason to do anything else jump to conclusions and In particular, a person is accused of immorality. From official Russian Media Question to bring the facts to their readers do not care, I try as much as it is at least compensate for the hearing of the national network.
In August 1916, Romania signed the First World War on the side of the Allies and occupied Transylvania. I leave behind the scenes reasons which led the country for two years to sit neutrality: The Politics of Small world - a complicated affair, and - most important! - For our purposes quite fundamental. Now, I'm not interested in Romania, I am from Russia.
Result Romanian approach was very sad: the combined armies Mittelmächte (Germany, Austria-Hungary, Bulgaria and the Ottoman Empire) immediately responded to the cons-offensive, which soon wrung the neck of the Romanian army.
The Government of Romania has been hastily evacuated from Bucharest to Iasi, on the border with the province of Bessarabia Russian Empire. Dobrogea, Oltenia and Muntenia were already occupied, so that the total catch of the country rightly seemed only a matter of time.
In November 1916, the National Council of the Central Bank of Romania has decided to transfer to temporary storage of all of its gold reserves to its ally - Russia, which, in fact, very nice and services. You can also considered transporting treasures in London, but the dominance of German submarines at sea ended the choice in favor of the Russian Empire.
December 2, it was decided by the Central Bank, December 12 - supported by the Council of Ministers of Romania. As an international precedent used the experience of France, who has already spent their gold reserves deposited in the United States.
Russia to report on the transfer of the treasure was signed by Lieutenant General Alexander Alexandrovich Mosolov, Chief of Staff of the Ministry of the Imperial Court, and from autumn 1916 - Minister Minister in Romania . The Russian government is committed not only to prepare a transfer, but also to guarantee unconditional security Romanian treasures during transport and during storage throughout the subsequent period.
I have to say that Russia was not only sent the gold reserves of the Central Bank of Romania, but almost all savings banks Romanian private companies and citizens. According to the inventory are: documents, manuscripts, ancient coins, paintings, rare books, archives of the monastery of Moldavia and Wallachia, collection exhibition belonging to public and private organizations, and 93.4 tons of gold.
Since all these treasures have been described in detail in the deed, it was not difficult to calculate the present value (except, of course, a purely historical museum objects) - 2 billion 800 million dollars.
"Romanian gold" was sent to Russia in two stages: 12 and 14 December 1916 to 17 cars and 1738 boxes, worth 314,580,456 lei 84 bani. These boxes have been added to the two jewels of Queen Marie of $ 7 million lei.
23-27 July 1917 (! Following the February Revolution) was sent to the second train with Romania Treasure: 24 cars, according to the list - 7.5 billion lei. Under the protection of Cossack units train safely arrived in Moscow on 3 August 1917.
In addition, past what happened: taking Bolshevik power band of terrorists under the direct supervision of the German General Staff, January 26, 1918 and Leiba Bronstein Trotsky Dovidovich named cynically told the world: "assets Romanian placed in Moscow, will not be available for the Romanian oligarchy. The Soviet government is committed to keeping these assets and their subsequent transfer into the hands of the Romanian people. '
Word of Life - the law, so that the Romanian people long ago overthrown their kings, awaiting the return of gold today. To appreciate the cynicism of the situation is imperative to speak three official statements that were made in 1935, 1956 and 2008. These returns are accompanied by a rhetoric of triumph as the following statement published June 12, 1956 in the Soviet press, "All these years the Soviet people with meticulous care housing works of art representing a broad historical and artistic value. The Government of the Soviet Union and the Soviet people have always considered these values as undivided property of the Romanian people. '
It's beautiful, is not it? Nobly. Honestly. As expected from any decent country, let alone a superpower. Back paintings, drawings, manuscripts, parchments, archives, gold coins, medallions, icons, church furniture, even the mortal remains of the eminent thinker Dimitrie Cantemir, and they came back. Forgot to return only the details - 93.4 tons of gold. For him, the Bolsheviks did not apply feelings of class solidarity with the Romanian people. And any obligation to return abroad.
Romania has never stopped trying to call back to Russia, which was adopted on parole for possession of the First World War. All published in the Soviet press releases clearly shows that the Soviet Union has always recognized the right of ownership of Romania's gold reserves.
So for what it is? Where these phrases are now monstrous cynicism Russian officials on matters of purely historical interest? Someone stole it! They made hostages of the baseness of us all! All citizens of Russia! Why am I, that I personally have to live with the knowledge that I am a citizen of a country that openly and cynically created the most terrible crime, who writes that in the Christian moral code - trust deception ?
Dante Alighieri who deceived trust, are subjected to terrible tortures in the second - the ninth - a circle of Hell: Demons iced lake Kotsit torment their heads.
For every Christian is not a crime more horrible than sham trust. And this is not a song and Pussy Riot dance in the temple, it is something far more terrible.
But, alas, "the Romanian gold" nobody cares. Pussy Riot - yes, it is a crime to be obvious. A stolen treasure of another nation, his ally, told us his entire fortune - this is the case, is an absurdity. " The question of history "
Sursa: http://i-business.ru (Reţeaua Naţională a Oamenilor de Afaceri din Rusia)
*
*
Aşadar, despre ce alegere a grâului de neghină este vorba? Dragi colegi, cred că v-aţi dat seama deja că este vorba despre tema scoasă în titul postării de astăzi. (…)
Cu alte cuvinte, în ceea ce ţine de „drepturile omului” avem o alegere. Cu totul aparte stă chestiunea „aurului românesc”, care nu permite în nici un chip, sub nici o formă, sub nici un fel interpretătări ambigue. Şi vreau să subliniez încă o dată că această chestiune are o importanţă principială anume pentru Rusia, anume pentru noi, şi într-o măsură cu mult mai mare, decât pentru România şi, cu atât mai mult, pentru Moldova, ai cărei parlamentari, apropo, au şi intervenit pentru includerea chestiunii în rezoluţia APCE.
De ce are această chestiune o importanţă principială anune pentru noi, dar nu pentru România? Pentru că în cazul României este vorba pur şi simplu despre pierderea unor bunuri materiale, în timp ce în cazul Rusiei această chestiune se pune într-un cu totul alt plan, în cel moral. Dacă noi nu recunoaştem această chestiune, noi îi spunem nu atât străinătăţii, câte ne spunem nouă înşine că, da, noi suntem nişte HOŢI! Noi recunoaştem conştient, în deplinătatea facultăţilor mintale, că suntem urmaşii şi continuatorii de drept ai unei hoţii bolşevice, că suntem pui destoinici din cuibul lui Troţki.
Doar aşa şi nicidecum altfel. Şi nici un fel de inepţii de genul comentariilor oficiale ale cinovnicilor ruşi despre faptul că, adicătelea, tema „aurului românesc” ţine de timpurile demult apuse, este o chestiune istorică, fără nici o tangenţă cu politica actuală, nu pot acoperi monstruoasa prăpastie morală care ne separă pe noi de Lumea Binenului şi a Luminii dacă refuzăm să ne recunoaştem obligaţiunile de returnare a ceea ce am furat în mod deschis, cinic şi impertinent.
Presupun că atât colegii mei, cât şi marea majoritate a cetățenilor ruși, nu au nici cea mai vagă idee despre ceea ce reprezintă chestiunea “aurului românesc”, motiv din care nu există nici cel mai mic temei să tragă vreo concluzie pripită și, cu atât mai mult, să se lanseze în acuzaţii de imoralitate împotriva cuiva. Întrucât mass-media oficială din Rusia nu s-a obosit să aducă faptele la cunoştinţa cititorilor săi, voi încerca, pe cât îmi stă în putinţă, să completez această lacună măcar pentru publicul cititor al Reţelei Naţionale a Oamenilor de Afaceri.
În august 1916, România a intrat în Primul Război Mondial de partea Aliaților și a ocupat Transilvania. Las în spatele scenei motivele care au determinat această țară să adopte, timp de doi ani, starea de neutralitate: politica ţărilor mici este o chestiune complicată și – ceea ce este mai important! – absolut neprincipială din punctul de vedere al demersului nostru. Aici şi cum, nu mă interesează România, pe mine mă interesează doar Rusia.
Demersul României a avut consecinţe foarte deplorabile: armatele aliate ale Mittelmächte (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Imperiul Otoman) au replicat imediat printro contraofensiva, care, în cel mai scurt timp posibil, a înfrânt Armata Română.
Guvernul României a fost evacuat în grabă de la București la Iași, la granița cu provincia Basarabia din Imperiul Rus. Dobrogea, Oltenia și Muntenia fuseseră deja ocupate, astfel încât cotropirea totală a teritoriului național părea, pe bună dreptate, doar o chestiune de timp.
În noiembrie 1916, Consiliul Național al Băncii Centrale a României a decis să transmită, pentru păstrare temporată, întregul său Tezaur aliatului său – Rusia, care, de fapt, îi oferise cu amabilitate serviciile. O variantă alternativă luată în calcul era transportarea Tezaurului la Londra, dar poziţia dominantă pe care o aveau submarinele germane în spaţiul maritim a fost determinantă pentru alegerea făcută în favoarea Imperiului Rus.
La 2 decembrie Banca Centrală a decis, iar la 12 decembrie Consiliul de Miniștri al României a aprobat această decizie. Ca precedent internațional s-a apelat la experiența Franței, care transmisese deja Tezaurul său spre păstrare Statelor Unite ale Americii.
Pentru Rusia procesul verbal cu privire la transmiterea Tezaurului a fost semnat de general-locotenentu Aleksandr Aleksandrovici Mosolov, șeful cancelariei ministeriale a Curții Imperiale, iar din toamna anului 1916 – ministru-delegat în România.Guvernul rus s-a angajat nu doar să pregătească transferarea, dar a şi garantat integritatea necondiționată a Tezaurului României atât în timpul transportării, cât şi pe întreaga durată a ulterioarei lui păstrări.
Trebuie să spun că în Rusia au fost trimise nu numai rezervele de aur ale Băncii Centrale a României, dar, efectiv, toate economiile băncilor private românești, ale companiilor și ale cetățenilor. Inventarul a cuprins: documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, arhivele mănăstirilor din Moldova și Țara Românească, colecţiile muzeistice aparținând instituţiilor publice și celor private, precum și 93,4 tone de aur.
Întrucât toate aceste comori au fost descrise în cel mai amănunţit mod cu putinţă în procesul verbal de transmitere, nu este dificil să calculăm valoarea lor actuală (desigur, cu excepţia valoarii pur istorice a exponatelor de muzeu) : 2 miliarde 800 milioane de dolari.
“Aurul românesc” a fost transmis în Rusia în două etape: la 12 și 14 decembrie 1916 – în 17 vagoane cuprinzând 1738 lăzi, cu un conţinut în valoare de 314 580 456 lei şi 84 de bani. Acestor lăzi li s-au adăugat altele două cu bijuteriile ale Reginei Maria, toate în valoare de 7 milioane de lei.
În zilele de 23-27 iulie 1917 (deja după revoluția din februarie), a fost trimis la al doilea eşalon cu părţi ale Tezaurului României: 24 de vagoane, bunurile având o valoare de inventar de 7,5 miliarde de lei. Sub paza unei unități de cazaci trenul a ajuns cu bine la Moscova, la 3 august 1917.
Apoi s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat: o bandă bolşevică de terorişti a acaparat puterea sub directa conducre a Statului Major german, iar la 26 ianuarie 1918 Leiba Dovidovici Bronstein, alias Troțk, a declarat public cu cinism: „Activele româneşti plasate la Moscova, vor fi indisponibile pentru oligarhia română. Guvernul sovietic îşi asumă obligaţia de păstrare a acestor active, ca şi pe cea de returnare ulterioară a lor în mâinile poporului român “.
Cuvântul lui Leiba este lege, astfel încât poporul român, care de mult şi-a răsturnat regii, așteaptă şi în prezent să-i fie restituit propriul Tezaur. Pentru a aprecia întreg cinismul situației trebuie să amintim în mod neapărat despre cele trei restituiri oficiale, făcute în 1935, în 1956 și 2008. Aceste restituiri au fost însoţite de o retorică triumfalistă de genul celei din următorul comunicat publicat la 12 iunie 1956 în presa sovietică: “În toți acești ani poporul sovietic a păstrat cu meticuloasă grijă operele de artă de o mare valoare istorică și artistică. Guvernul URSS și poporul sovietic au tratat întotdeauna aceste valori ca fiind proprietatea inalienabilă a poporului român”.
E frumos, nu-i așa? E nobil. E onest. Cum i se şi cuvine oricărei ţări cu demnitate, nemaivorbind despre o superputere. Am înapoiat picturi, desene, manuscrise, hrisoave, arhive, monede de aur, medalioane, icoane, odoare bisericeşti, am înapoiat până și rămășițele pământești ale eminentului gânditor Dimitrie Cantemi. Am uitat însă un mizilic colea: să restituim 93,4 tone de aur. Acest mizilic nu a făcut obiectul sentimentelor bolşevicilor de solidaritate de clasă cu poporul român. După cum nu a făcut nici obiectul obligaţiunilor de restituire a ceea ce nu-ţi aparţine.
România nu a încetat niciodată să revendice restituirea de către Rusia a ceaa ce fusese transmis, pe cuvânt de onoare, spre păstrare în anii Primului Război Mondial. Din toate declaraţiile publicate în presa sovietică reieseclar şi univoc faptul că Uniunea Sovietică a recunoscut întotdeauna dreptul de proprietate al României asupra Tezaurului său.
Şi atunci, care-i problema?! De unde apar astăzi aceste cinice şi monstruoase fraze ale oficialilor ruși privind chestiuni de interes pur istoric?! AU FURAT CEEA CE NU NE APARŢINE! Şi ne-au făcut pe toţi ostatici ai acestei meschinării! Pe toți cetățenii Rusiei! De ce eu, de ce anume eu, trebuie să trăiesc cu sentimentul că sunt cetăţean al unei ţări care săvârşeşte pe faţă şi cinic cea mai oribilă crimă damnată de codul moralei creştine: înşelarea celor care ţi-au dat încredere?
La Dante Alighieri, cei care au înșelat încrederea sunt supuşi la cele mai îngrozitoare cazne în cea de-a noua - ultima – treaptă a Iadului: pe lacul îngheţat Cozit dracii le sfârtca capetele
Pentru orice creștin nu există o crimă mai oribilă decât înşelarea celor care ţi-au dat încredere. Și aici nu mai este vorba despre cântecelele şi ţopăiturile celor de la Pussy Riot în biserică, aici este vorba despre un lucru cu mult mai îngrozitor.
Din păcate însă, nimărui nu-i pasă de “aurul românesc”. De Riot Pussy – da, aceasta este o crimă strigătoare la cer împotriva puterii. Pe când tezaurul furat altui neam, propriului nostru aliat, care ne-a încredinţat toată averea sa, e aşa, un fleac , „o chestiune istorică”.
Sursa: http://i-business.ru (Reţeaua Naţională a Oamenilor de Afaceri din Rusia)
