Stephen Hawking, cunoscut pentru teoriile sale despre radiaţiile emise de găurile negre şi despre cosmogeneză, este paralizat de la vârsta de 21 de ani când a fost diagnosticat cu scleroză laterală amiotrofică. Medicii îi dădeau numai câţiva ani de trăit dacă boala sa ar fi progresat, însă Hawking a ajuns la vârsta de 69 de ani.
Într-un interviu pentru "The Guardian", celebrul om de ştiinţă britanic îşi împărtăşeşte părerile despre moarte, despre teoria spaţiului multidimensional, depre existenţa speciei umane şi despre şansele ei de supravieţuire.Credinţa că după moarte ne aşteapă Raiul şi Viaţa de apoi este doar o poveste pentru cei care se tem de "întuneric", spune respectatul om de ştiinţă. Într-o declaraţie care atestă fără echivoc respingerea oricărei "consolări religioase", eminentul fizician spune că după ultima pâlpâire a creierului nu mai urmează nimic.
"Am trăit cu spectrul unei morţi iminente în ultimii 49 de ani şi nu îmi mai este frică de moarte, dar nici nu mă grăbesc să mor, mai am încă multe de făcut", spune Hawking.
Viaţa trebuie trăită cu folos
"Văd creierul ca pe un computer care încetează să funcţioneze atunci când componentele sale se defectează. Nu există Ceruri sau viaţă de apoi pentru computere stricate, e doar un basm pentru cei care se tem de întunericul final", a adăugat Hawking.
Declaraţiile lui Hawking merg chiar mai departe decât ideile sale din cartea "The Grand Design", publicată în 2010, în care spunea că nu este nevoie sa invocăm existenţa unui Creator pentru a explica existenţa Universului.
Prin declaraţiile sale, Hawking trasează o linie clară de demarcaţie între Dumnezeu în sens metaforic şi credinţa într-un Creator atotputernic a cărui mână călăuzeşte mersul lucrurilor în Univers.
Hawking respinge ideea de viaţă după moarte şi subliniază nevoia omului de a-şi da adevărata măsură pe Pământ prin a trăi cu folos.
"Ştiinta este frumoasa când oferă explicaţii simple despre fenomene şi face conexiuni între diverse observaţii", spune celebrul om de ştiinţă.
Într-o prelegere intitulata "De ce suntem aici, noi oamenii?", Hawking va explica teoria conform căreia mici fluctuaţii cuantice petrecute în primele etape de existenţă a Universului au devenit "seminţele" din care au răsărit galaxiile, stelele şi viaţa. "Ştiinţa prezice ca multe feluri de universuri pot să apară spontan, din nimic. E o chestiune de hazard care ne include şi pe noi".
Hawking este de părere că instrumentele spaţiale moderne, precum misiunea Planck a agenţiei Spaţiale Europene, ar putea descoperi în lumină amprente ale primelor momente după naşterea Universului, ceea ce ne-ar putea ajuta să înţelegem cum ne-am câştigat locul în cosmos
UPDATE C T Popescu
CRISTIAN TUDOR POPESCU
"În 20 de ani, niciun candidat n-a promis o viaţă de apoi mai bună. Mă mir că le-a scăpat propagandiştilor"
EVZ: Cum vedeţi recenta afirmaţie a lui Stephen Hawking, referitoare la inexistenţa vieţii de după moarte?
Cristian Tudor Popescu: Este declaraţia unui om de ştiinţă. El nu spune: "Dumnezeu nu există", nu spune: "Dumnezeu este opiul popoarelor", în stil marxist. Spune doar atât: nu e nevoie de Dumnezeu pentru a explica lumea. Ori asta este o exprimare ştiinţifică, care are un fundament foarte adânc în teorie, în modul de a gândi ştiinţa. E vorba de "Briciul lui Occam": e o idee din Evul Mediu a lui William de Occam, potrivit căreia nu trebuie să multiplicăm ipotezele pentru a explica un fenomen. Adică fiecare "Hai să mai presupunem şi că..." de fiecare dată îţi aduce câte o obiecţie. Acesta e mecanismul pe care vrea să-l reteze "Briciul lui Occam". Or acest brici e folosit şi acum de Stephen Hawking acum, când spune că fizica modernă nu are nevoie de Dumnezeu. Dumnezeu ar fi o ipoteză în plus în acest sistem de explicare a lumii.
"E tot mai limpede că odată cu diseminarea informaţiei, cu progresele biochimiei, ale geneticii, ale medicinei în general, e foarte greu să mai crezi că există această viaţă de apoi. E o deosebire fundamentală între omul de astăzi şi omul de acum o sută şi ceva de ani, care era mult mai izolat informaţional. Omul de astăzi – oricât ar fi de bătut în cap şi de lipsit de vreo veleitate culturală – tot este cufundat într-un ocean informaţional care îl udă. N-are cum să se ferească de treaba asta. Or asta distruge, până şi în capul celui mai uşor de prostit personaj, ideea asta de viaţă de apoi."
RADU PREDA
"Un om de ştiinţă care refuză orizontul religios se descalifică"
EVZ: Cum percepeţi afirmaţia lui Stephen Hawking?
Radu Preda: Face parte dintr-o serie mai lungă de manifestări ale neo-ateismului materialist. Nu e singurul care face o astfel de afirmaţie şi nu e prima dată când Biserica se vede confruntată cu un tip de discurs agresiv. Dacă, de pildă, noi am spune că trei sferturi din legile ştiinţelor exacte sunt doar ipoteze şi că ştiinţa are o foarte mare doză de neobiectivitate, s-ar supăra oamenii de ştiinţă. Însă un om de ştiinţă ca acesta nu se jenează să ne arunce în faţă faptul că suntem complet fabulatorii. Este o chestiune şi de proporţie, atunci când acuzi. E foarte importantă cultura dialogului
Prin declaraţiile sale, Hawking trasează o linie clară de demarcaţie între Dumnezeu în sens metaforic şi credinţa într-un Creator atotputernic a cărui mână călăuzeşte mersul lucrurilor în Univers.
Hawking respinge ideea de viaţă după moarte şi subliniază nevoia omului de a-şi da adevărata măsură pe Pământ prin a trăi cu folos.
"Ştiinta este frumoasa când oferă explicaţii simple despre fenomene şi face conexiuni între diverse observaţii", spune celebrul om de ştiinţă.
Într-o prelegere intitulata "De ce suntem aici, noi oamenii?", Hawking va explica teoria conform căreia mici fluctuaţii cuantice petrecute în primele etape de existenţă a Universului au devenit "seminţele" din care au răsărit galaxiile, stelele şi viaţa. "Ştiinţa prezice ca multe feluri de universuri pot să apară spontan, din nimic. E o chestiune de hazard care ne include şi pe noi".
Hawking este de părere că instrumentele spaţiale moderne, precum misiunea Planck a agenţiei Spaţiale Europene, ar putea descoperi în lumină amprente ale primelor momente după naşterea Universului, ceea ce ne-ar putea ajuta să înţelegem cum ne-am câştigat locul în cosmos
UPDATE C T Popescu
CRISTIAN TUDOR POPESCU
"În 20 de ani, niciun candidat n-a promis o viaţă de apoi mai bună. Mă mir că le-a scăpat propagandiştilor"
EVZ: Cum vedeţi recenta afirmaţie a lui Stephen Hawking, referitoare la inexistenţa vieţii de după moarte?
Cristian Tudor Popescu: Este declaraţia unui om de ştiinţă. El nu spune: "Dumnezeu nu există", nu spune: "Dumnezeu este opiul popoarelor", în stil marxist. Spune doar atât: nu e nevoie de Dumnezeu pentru a explica lumea. Ori asta este o exprimare ştiinţifică, care are un fundament foarte adânc în teorie, în modul de a gândi ştiinţa. E vorba de "Briciul lui Occam": e o idee din Evul Mediu a lui William de Occam, potrivit căreia nu trebuie să multiplicăm ipotezele pentru a explica un fenomen. Adică fiecare "Hai să mai presupunem şi că..." de fiecare dată îţi aduce câte o obiecţie. Acesta e mecanismul pe care vrea să-l reteze "Briciul lui Occam". Or acest brici e folosit şi acum de Stephen Hawking acum, când spune că fizica modernă nu are nevoie de Dumnezeu. Dumnezeu ar fi o ipoteză în plus în acest sistem de explicare a lumii. "E tot mai limpede că odată cu diseminarea informaţiei, cu progresele biochimiei, ale geneticii, ale medicinei în general, e foarte greu să mai crezi că există această viaţă de apoi. E o deosebire fundamentală între omul de astăzi şi omul de acum o sută şi ceva de ani, care era mult mai izolat informaţional. Omul de astăzi – oricât ar fi de bătut în cap şi de lipsit de vreo veleitate culturală – tot este cufundat într-un ocean informaţional care îl udă. N-are cum să se ferească de treaba asta. Or asta distruge, până şi în capul celui mai uşor de prostit personaj, ideea asta de viaţă de apoi."
RADU PREDA
"Un om de ştiinţă care refuză orizontul religios se descalifică"
EVZ: Cum percepeţi afirmaţia lui Stephen Hawking?
Radu Preda: Face parte dintr-o serie mai lungă de manifestări ale neo-ateismului materialist. Nu e singurul care face o astfel de afirmaţie şi nu e prima dată când Biserica se vede confruntată cu un tip de discurs agresiv. Dacă, de pildă, noi am spune că trei sferturi din legile ştiinţelor exacte sunt doar ipoteze şi că ştiinţa are o foarte mare doză de neobiectivitate, s-ar supăra oamenii de ştiinţă. Însă un om de ştiinţă ca acesta nu se jenează să ne arunce în faţă faptul că suntem complet fabulatorii. Este o chestiune şi de proporţie, atunci când acuzi. E foarte importantă cultura dialogului
.png)
